[fragment din jurnalul unei tinere]
'M-am urcat astazi in masina, trantind portiera zgomotos. M-am lipit de scaun ca si cand m-as fi cufundat intr-o imbratisare afectuoasa. Am inchis ochii si am expirat tot aerul toxic de Bucuresti care-mi stagna in plamani.
Mi-am adunat nervii in sufletu-mi speriat si mi-am promis ca am sa-i eliberez in curand, intr-o cursa nebuna. Am pornit motorul si am alunecat usor din parcare, trecand la cativa centimetri de masinile parcate alaturi. Simteam cum ochii mi se umezesc pe masura ce acceleram. Odata ajunsa pe autostrada, am pus melodia celor de la The Killers (Human, evident) pe repeat si am lasat sunetele sa imi inece deznadejdea. Am inspirat adanc si mi-am inghitit orice urma de lacrima. Am strans in palme volanul atat de tare precum te strang pe tine in brate inainte sa pleci. Nu te-ai intrebat niciodata de ce te tin atat de mult la pieptul meu, de ce iti miros parul fin, de ce incerc sa-ti conturez trasaturile fetei cu buzele inainte sa te urci in acea nenorocita de masina si sa pleci departe de mine?
Ti-ai facut un obicei din a pleca si a ma lasa sa ratacesc singura pe strazile unui oras care pare ca ma inghite. Pun pariu ca nu stii cata frica imi e de orasul asta parfuit si aglomerat. De fiecare data cand pleci, ma urc in masina si gonesc ca o descreierata pe strazi, pe autostrada. Cel mai mult imi place pe autostrada fiindca stiu ca acolo nu este nimeni care sa se holbeze disperat de curios la mine prin geam. Biata pedala de acceleratie se apleaca supusa sub talpa mea autoritara si simt cum te regasesc in sunetul ascendent al motorului.
Daca in general sunt nehotarata si tematoare in ceea ce priveste depasirile, astazi am reusit, cu un curaj care nu stiu sincer de unde provine, sa o zbughesc pe langa oricare Dacie, Peugeot sau BMW care-mi statea in cale. Nu m-am mai intrebat ca pana acum, de 1000 de ori, daca intr-adevar merg mai repede decat masina respectiva sau nu. Am vrut sa merg mai repede.
Close your eyes, clear your heart, cut the cord...
M-a calmat drumul de astazi, condusul catre o destinatie necunoscuta m-a facut sa realizez care este de fapt destinatia mea cand nu sunt la volan. Mi-am dat seama ca am atatea lucruri de facut si eu alerg fara sens pe o autostrada plina de gropi si denivelari, in loc sa accept faptul ca te vei intoarce. Mereu te intorci. Si acum zambesc, e timpul sa revin cu picioarele pe pamant si sa-mi vad de viata...'
No comments:
Post a Comment