Azi nu!

Remember how I used to say I love photography and photo editing? Well, today I hate it with all my heart. I've just spent 5 exhausting hours editing the photos from yesterday and frankly, I wish I could lie on the floor and wake up tomorrow afternoon with nothing else on my agenda. But no. I still have lots of things to do and a lot of alarm clocks to set to wake me up at 6 am tomorrow (just in case I turn one of them off).

And the result? 2 numb fingers, doubtful sight, shaky hands, dizziness, a bunch of crappy photos and also lots of thouhgts like "hmm, u think anyone will pay u ever again to do such a crappy job, Mia?"

So right now I don't want to talk to anyone, I'm gonna do sth I've never done before: I'm gonna turn off my cell phone so you can't reach me. End of story. We'll talk tomorrow, I'm taking tonight off socializing.

GOmentorship, sau unde merg eu de 2 ori pe luna

Miercuri, 22 septembrie, de la 19.00 a avut loc prima editie GOmentorship "Cand voi fi mare" din aceasta toamna. Nu mai fusesem pana atunci la nicio astfel de conferinta si m-am indragostit de ea inca de la primii invitati. Imi amintesc ca era o zi plictisitoare si m-am decis sa fac ceva constructiv. Nici nu mi-am inchipuit ca aveam sa raman fidela evenimentului.

De atunci merg la fiecare 2 saptamani (de fiecare data cand are loc). M-au vrajit locatia absolut minunata si inspiring, invitatii care mai de care mai sociabili si cu o povestioara de viata mai interesanta, atmosfera confortabila si motivationala. Daca la inceput nu s-au umplut decat cateva banci, au fost editii la care nu mai aveai loc sa arunci un ac in sala, lucru care n-a putut decat sa ma bucure. Era ticsit de tineri dornici de inspiratie, ca si mine, tineri cu mintea si sufletul deschise la noi experiente. Iar experienta de mentorship mi se pare una cu totul si cu totul deosebita.


Se intampla in felul urmator: in fiecare editie sunt invitati 4 oameni sa spuna ce isi doreau sa devina cand erau mici si cum au ajuns exact sa faca ceea ce fac la momentul acesta. De asemenea, fiecare isi spune opinia in legatura cu mentorii si eventual, definesc cateva astfel de persoane care i-au infleuntat. Mi-am dat seama, din toate povestirile invitatilor, cat de importanti sunt oamenii pe care ii cunosti de-a lungul vietii, cat de mult te pot influenta (fie in bine, fie in rau) si mai ales cat de important este sa socializezi. Pana la urma, n-ai de unde sa stii de unde iti vine inspiratia!

Daca ar trebui sa aleg un vorbitor care m-a impresionat cel mai mult, as fi intr-o mare dificultate. N-as sti pe cine sa aleg, fiecare poveste e diferita si frumoasa in felul ei. Si din fiecare am invatat cate ceva. Imi amintesc de primul invitat, Tiberiu Soare, dirijor la Opera Nationala, care mi-a ramas intiparit in minte ca o persoana care a avut un vis, o pasiune, pe care a transformat-o intr-o meserie si nu s-a abatut nicio clipa de la drumul sau. Imi amintesc si de cei care au jonglat cu pasiunile si visele marete de cariera si care au avut curajul sa isi schimbe parcursul profesional atunci cand au simtit nevoia sa o faca. O persoana care mi-a placut extraordinar de mult a fost Adela Rogojinaru. Ea ne-a impartasit ca nu face lucruri care nu-i plac si mi s-a parut cea mai sanatoasa atitudine care poate conduce catre succes. In ciuda constrangerilor venite din partea parintilor, a scolii etc, si eu am acelasi impuls si este placut sa vezi ca exista oameni cu care te asemeni si care au reusit sa-si croiasca un drum de succes in viata. Si, in fine, mi-a placut foarte mult Serban Mestecaneanu. Pentru ca sunt pasionata de fotografie. Pentru ca mi-a placut atitudinea lui. Dar mai ales pentru ca cei care se ocupa de GOmentorship mi-au ascultat sugestia de a aduce un fotograf sa vorbeasca.

Le recomand tuturor evenimentul, fie ca deja stiu exact ce vor sa faca in viata, fie ca sunt la fel de dezorientati ca si mine. Este o experienta unica sa stai si sa asculti niste lucruri personale pe care probabil nu le dezvaluie prea des cei care sunt invitati sa vorbeasca aici. E o sursa foarte buna de inspiratie si motivatie, care nu implica niciun fel de responsabilitate; cei care vin aici vin din pura placere. Cunosc multi oameni pe care i-am "corupt" sa participe si care acum sunt fideli evenimentului si lucrul asta ma multumeste nespus.

P.S.: si daca toate astea nu va conving, veniti macar sa vedeti sala, este de-a dreptul breath-taking! :)

She's on fire

Date: 24th October 2010
Location: Comana Park, somewhere near Giurgiu
Photo session with: Merve, Fabian, Sorin

Outcomings

Behind the scenes

You can find more photos from the shoot on my deviantArt profile and on my Flickr profile
and more backstage shots on my Facebook profile.

The Social Network

Am fost in sfarsit sa-l vad. The Social Network. Atat de genial cum mi-am inchipuit. [Pentru cei care nu stiu inca, imi petrec o mare parte a zilei pe Facebook, de unde si interesul crescut fata de acest subiect.]

Poate cel mai important lucru de spus este:

Mark Zuckerberg: If you guys were the inventors of Facebook, you'd have invented Facebook.  

Mi-a placut foarte mult atitudinea indiferenta si aroganta pustiului. Mi-a placut melodia care se repeta de-a lungul filmului. And I'm now speechless.

 

Just the way you are...

♥ 

Everybody needs some time on their own...

'Cause nothin' lasts forever

 
And we both know hearts can change

 
And it's hard to hold a candle

 
  In the cold November rain...

 
We've been through this such a long long time

 
Just tryin' to kill the pain

 
But lovers always come and lovers always go

 
An no one's really sure who's lettin' go today

 
Walking away

 
If we could take the time to lay it on the line

 
I could rest my head

 
Just knowin' that you were mine

 
All mine

 
So if you want to love me

 
then darlin' don't refrain

 
Or I'll just end up walkin'

 
  In the cold November rain...

Sometimes I need some time...on my own

Sometimes I need some time...all alone

 
Everybody needs some time...on their own

 
  Don't you know you need some time...all alone...

I just wanna feel...

Era ceata si frig de dimineata cand am pasit pe treptele blocului. Metroul a fost aglomerat si am intarziat la curs. Dar am avut (si inca mai am) o mare pofta de viata. Asa ca am petrecut ziua asta pe melodiile lui Robbie Williams.

La 21 de ani:

- stiu exact ce vreau sa fac in viata, pentru prima oara :)) fotografie + galerie de arta
- my head speaks a language I don't understand
- mi-am propus sa nu iubesc prea serios. Before I fall in love, I'm preparing to leave him... 
- nu mi-e teama sa imi exprim sentimentele, orice valenta ar avea (pozitive/negative)
- ma consider mai French decat oricand
- merg la concerte rock si ascult in acelasi timp Taylor Swift, fara sa-mi pese de opiniile voastre
- imi place sa imbratisez oamenii si am inceput s-o fac din ce in ce mai des
- mi-e dor de mare si as vrea s-o vizitez iarna
- nimic nu mi se pare imposibil, nimeni nu e prea sus pe scara asta imaginara pentru a putea comunica cu el/ea
- imi iubesc iPhone-ul
- I like dating. si atat.
- citesc Cella Serghi si ma regasesc atat de mult in ea...
- ma trezesc la 6-7 dimineata si a inceput sa-mi placa
- mi-e frica sa raman singura acasa, doar eu si gandurile mele si de aceea hoinaresc toata ziua prin oras
- o admir pe Coco Chanel
- dansez mai mult ca oricand
- I got too much life running through my veins...

Happy birthday to me!