Zazoo - o reclama de succes?

Ce anume face o campanie publicitara sa aiba succes? Am observat in nenumarate randuri ca un clip deosebit, creat dintr-un buget urias, nu are intotdeauna efectele scontate.

Ceea ce determina succesul este masura in care campania reuseste sa atraga publicul si atentia mass media. Mark Hughes este autorul unei carti inteligente, de succes, "Buzzmarketing". Acolo, el explica mai pe larg anumite lucruri care tin de marketing si care sunt menite sa ajute firmele sa-si atraga atentie si, implicit, vanzari. V-o recomand cu mare caldura! Buzzmarketing, Mark Hughes, Editura Publica

Un exemplu extraordinar de buzzmarketing mi se pare urmatorul spot publicitar:



Asa cum reise si din textul scurt si la obiect de la sfarsit, reclama apartine unei marci de prezervative, Zazoo. Este un clip scurt, amuzant, usor de urmarit si de inteles si cu un mesaj puternic: "Iata consecintele ne-utilizarii prezervativelor." Reclama a facut milioane de oameni de pe intreg mapamondul sa o urmareasca si sa vorbeasca despre ea. S-a remarcat ca fiind ceva neobisnuit, creatorii acesteia "escaladand cu succes Everestul rumorii", cum afirma Mark Hughes. Este atat de populara incat o veti gasi pe youtube tastand "condoms", "zazoo" sau chiar "best commercial ever"!

Parerea voastra? Este o reclama buna, cu un mesaj clar, cu un public tinta bine ales si reprezentat, cu un bogat simt al umorului?

Isn't it nice when things just work?

"Isn't it nice when things just work?" Acestea sunt singurele cuvinte pe care le-ar putea spune cineva dupa ce urmareste reclama Honda Accord. Ce rost ar mai avea sa comentez coloana sonora, conceptul, realizarea grafica si video, impactul asupra spectatorului? Toate acestea se explica singure, cu atata usurinta si claritate. Pentru o marca de automobile care si-a promovat intotdeauna eficienta, siguranta si comfortul, reclama aceasta vine ca o intarire a convingerilor oamenilor ca intr-adevar masina isi merita fiecare banut.

Russian roulette

Vreau sa mori azi, iubitule. Vreau sa imi curat prin uitare toate urmele pe care mi le-ai lasat pe intreg trupul si sufletul.

Vreau sa iei cu tine tot ceea ce am avut: strangi toate amintirile, imaginile, obiectele care ne-au apartinut, le pui inapoi in sufletul tau si le ingropi odata cu tine. Mi-as dori sa plangi, sa iti amintesti de ziua asta. Mi-as dori macar sa-mi vorbesti, sa ma trimiti in Infern, acolo unde oricum vom ajunge amandoi tinandu-ne de mana.

Vreau sa ma asigur ca vei muri asa ca aseaza-te in fata mea. Inspira adanc si dezveleste-ti inima. Uita-te la arma pe care o tin in mana. Uita-te cu mare atentie la ea fiindca ea-ti va aduce moartea. Degetele mele se muleaza usor pe metalul rece in timp ce mii de fiori imi strabat corpul. Vreau sa fie atat de liniste incat sa te ingrozesti de faptul ca poti auzi cum aerul intra si iese din proprii-ti plamani. Te rog sa inspiri adanc in timp ce eu numar pana la trei si sa inchizi ochii. Iar cand vei auzi zgomotul facut de glontul care se indreapta arogant catre tine, te rog sa deschizi ochii.

Uita-te cum mana mea te trimite in Infern, iubitule. Uita-te cum stropi de sange manjesc camasa ce-mi incatuseaza trupul. Inima-mi sangereaza odata cu a ta, o vezi? Lacrimi mi se rostogolesc nestavilite pe obraji. O durere de moarte imi cutremura trupul si capul mi se pleaca. Iti simt privirea arzatoare urmarindu-ma. Uita-te cum mor, iubitule...

Schweppervescence

Este una dintre cele mai bune reclame pe care le-am vazut in ultima vreme. Ce-i drept, este mai veche, dar descoperirea ei mi-a remintit ce presupune o reclama buna.

Intr-o lume a stresului, a lipsei de timp, aceasta reclama slowmotion vine ca o pauza, un moment de relaxare. Este, intr-adevar, un contrast puternic intre realitate si spot-ul publicitar, insa un contrast menit sa faca oamenii sa realizeze ca timpul este subiectiv. O clipa poate fi o eternitate, tot ceea ce trebuie este sa credem acest lucru. Schweppes ne poate aduce o clipa de relaxare care sa dureze o eternitate, iar gustul sau intepator poate fi privit ca o alternativa la celelate bauturi racoritoare.

Coloana sonora si imaginile sunt realizate impecabil, mesajul este usor de inteles, spot-ul are o legatura clara cu produsul prezentat, pe scurt, este o reclama model.

Va mai recomand si:



House MD este un serial cu o mare priza la publicul spaniol, iar Dr Pepper Snapple Group, detinatoarea brandului Schweppes, a stiut cum sa foloseasca acest lucru in avantajul sau. Pastrand ironia inconfundabila a personajului, seria de reclame Schweppes din Spania a tintit catre atragerea de clienti din randul fanilor serialului House MD si pastrarea celor vechi, punandu-i din nou in fata unor situatii "un pic intepatoare". Sa fie asta reteta succesului unei campanii publicitare?

Opel - o poveste urbana

Bittersweet symphony, o melodie urbana. Opel, o masina la fel de urbana. Reclama aceasta m-a atras prin dinamism, prin inovatie, prin creativitate extrema. Ni se desfasoara inaintea ochilor povestea Opel, vazuta de istorici (scenele cu modelele Opel de la cel mai vechi la cel mai nou - 10 generaţii şi 21,5 milioane de unităţi vândute ), dar si de oameni (tineri care traiesc povesti urbane, copila care viseaza la o masina). Masinile Opel, ni se spune, ar fi primit distinctii remarcabile precum “Cea mai buna masina a anului 2009” (Opel Insignia) si “Cea mai buna marca nemteasca de masini”. Ce percepem noi? Masini de inalta calitate, sigure, cu un design potrivit oricarui gust si un spot publicitar urban, atragator si motivant. Si, asa cum ne sugereaza si imaginea finala, Opel da pulsul orasului.

***

Reclama pentru noul Opel Astra este un cadru destul de bine ales pentru prezentarea noului model.



Totul se deruleaza ca o poveste de actiune, cu tot ceea ce include asta: protagonisti in costume, o femeie fatala, un cazino, masini negre si o misiune clara. Misiunea Opel este sa atraga printr-un design simplu, sport, printr-o masina sigura, inteligenta, complet echipata pentru orice “misiune”. Desi tinde catre un cliché, mi se pare ca scoate foarte bine in evidenta posibilitatile oferite de noul autovehicul. Chiar si site-ul special conceput pentru noul Opel Astra este menit sa fascineze si sa atraga (potentialii cumparatori de automobile sau doar amatorii de publicitate): Noul Opel Astra

***

Mai exista inca o reclama care mi-a atras atentia si anume una interzisa : )) Funny, la obiect si binecuvantata cu toate elementele clasice care nu dau gres niciodata in materie de spot-uri pentru masini (o masina, evident, viteza, un sofer elegant), reclama este interesant de urmarit.



Iar faptul ca a fost interzisa nu face decat sa fie transmisa si vizionata si mai mult decat daca nu ar fi fost “banned” (transmitere sprijinita de cei ca...mine, prin astfel de postari sau articole).

Tell me how u gonna be without me...

Mi-am dat seama, in drumul spre casa, ca tu vrei sa ne jucam de-a soarecele si pisica. Iti place sa te resping cand ma iubesti si-ti place sa ma tratezi cu indiferenta cand iti cersesc dragostea. Vrei sa plangi cand ma urc in avion si apoi sa te bucuri cand ma vezi plangand in fata unui webcam. Vrei sa-mi fi amic atunci cand te doresc mai mult decat oricand ca amant si sa ma iubesti printre cearsafuri cand tot ceea ce iti cer e o prietenie sincera. Te bucura sa ma enervezi vorbind cu mine cand nu am chef de tine si te enerveaza cand incep eu discutia. Iti place sa ii intrebi pe ceilalti despre mine si-ti place sa ma ignori cu multa aroganta, dar nu suporti cand eu nu-ti vorbesc si nu te caut.

Daca imi place ciocolata alba acum, tu-mi oferi ciocolata amaruie. Daca stii ca imi doresc sa-mi spui “la multi ani” n-o faci, dar te bucuri in secret cand o fac eu desi fata de mine nu arati decat indiferenta. Iti place sa iubesti cand eu sunt singura si-ti place sa-ti plangi de mila fiindca esti singur si sa fii gelos cand eu am pe cineva alaturi. Esti bland cand eu sunt rea si ma necajesti cand am cea mai mare nevoie de tine. Spuneai ieri ca nu vrei sa ma vezi, insa te bucuri sa dai azi peste mine intr-un magazin cu jucarii de plus. Imi oferi trandafiri albi cand mie imi plac cei rosii.

Ma uimesti cu miscarile tale de dans intr-un moment in care eu am abandonat aceasta activitate si refuzi sa dansezi cand am eu nevoie de antrenament. Te prefaci a fi obosit cand am energie si nu contenesti cu joaca atunci cand incerc sa adorm in bratele tale. Ma saruti cand sunt nervoasa si stii ca te voi respinge si te lasi rugat cand am nevoie de o imbratisare. Daca spun ca-mi place vara, tu spui ca-ti place iarna. Daca tu esti dragastos si-mi faci un cadou romantic, eu te seduc cu indiferenta.Acum, vrei sa ne jucam si de Craciun: un Craciun singur tu, unul eu...\

Iubesc felul rautacios in care te joci cu mine, atitudinea copilaroasa pe care o manifesti fata de mine, tandretea infantila, iubirea nastrusnica, indiferenta jucausa, contratimpul in care ne aflam intotdeauna. Asta numai daca exista un moment in care intelegi ce simt si daca imi poti arata sentimentele tale in aceeasi clipa.



Personal artwork

Kandia - Black (Ciocolata cu dragoste)

Am ajuns si la reclama mea preferata. Motive pentru aceasta preferinta? Background-ul sonor, culorile, abilitatea spot-ului de a atinge un numar mare de simturi, motivele prezente.

[La televizor ati putut urmari numai varianta cenzurata, insa youtube ofera varianta completa a spot-ului. Reclama Kandia full]



Ce-mi place la aceasta reclama este faptul ca este senzuala fara a fi vulgara. Desi prezinta un act sexual, impresia lasata este totusi una lipsita de orice nuanta pornografica.

Cuplul prezentat vine ca o completare a sloganului "Ciocolata cu dragoste", cei doi reprezentand perechea de indragostiti care isi manifesta sentimentele, creand o armonie delicioasa intre ei. Sugestiile la ciocolata sunt nenumarate: de la culoarea si textura asternuturilor, care ne amintesc de senzatia catifelata a unei tablete de ciocolata, pana la scenele ce contin bucati din procesul de fabricatie a ciocolatei. Miscarile cuplului sunt asemanate aproape perfect contopirii ingredientelor din ciocolata (fructe, caramel, alune). De asemenea, este de remarcat faptul ca la inceput ea este alba, el este negru (ciocolata cu lapte), pentru ca la sfarsit el sa devina alb.

Intreg spot-ul este axat pe satisfactie. Satisfactia pe care o obtine consumatorul de ciocolata Kandia, evident. Se pune accent pe catifelarea si intensitatea gustului, pasiunea cu care este fabricata ciocolata, finetea si gustul ales al acesteia, precum si senzatia dominanta de satisfactie. In videoclip, aceasta este subliniata de gestul final al femeii de a gusta ciocolata de pe gatul barbatului, gest care desavarseste jocul simturilor la care am asistat.

Melodia este una cu totul si cu totul speciala, Beautiful de la Mandalay venind sa intregeasca tabloul senzual construit de o poveste pasionala a unui cuplu desfasurata simultan cu procesul de fabricatie a ciocolatei. O reclama de nota 10 in opinia mea!

Kandia - Matase

Cand am vazut prima oara o reclama Kandia, am stiut ca voi urmari cu mare placere si reclamele ulterioare la delicioasa ciocolata. De cand mi-am facut acest blog, am stiut ca trebuie sa dedic cel putin o postare campaniilor publicitare Kandia.

Dupa o serie de schimbari si achizitii, Kandia a devenit acum doar un brand in portofoliul Cadbury Romania. Original, Kandia a fost o firma din Timisoara fondata inainte de 1890, care mai apoi a fuzionat cu Excelent SA din Bucuresti, devenind astfel Kandia-Excelent SA (in 2004). In 2007, importantul producator de dulciuri pe plan local a fost achizitionat de Cadbury Romania.

Dupa rationamentul si explicatiile lui Al Ries din "Cele 22 de legi imuabile ale marketingului" si "Cele 22 de legi imuabile ale brandingului", Kandia a fost una dintre acele firme care au stiut cum sa ocupe primul loc in perceptia consumatorului. Conform legii "cuvantului/atributului", o firma de succes trebuie sa detina un cuvant reprezentativ in mintea consumatorului. Pentru Kandia, acesta este "dragoste". Cu totii am auzit de logo-ul "ciocolata cu dragoste". Nu mai exista nicio alta firma producatoare de dulciuri pe piata care sa detina expresia "ciocolata cu dragoste". Toata lumea asociaza acest atribut Kandiei.

Pe langa exclusivitatea de care se bucura brandul, consumatorii sunt fascinati si de ideile impresionante transmise prin campania sa publicitara. Primul spot publicitar pe care vreau sa il discut este acesta:



Ca in toate spoturile Kandia, vom regasi si aici din plin elementul feminin: sunt prezentate 4 femei si un cuplu in scene diferite. Fiecare scena contine un aspect care ne duce cu gandul la ciocolata: fie fotoliul de culoare maro pe care sta comod o tanara in timp ce experimenteaza “senzatia catifelata a gustului de care s-a indragostit”, fie rochia ciocolatie a femeii care deschide usile, fie aspectul materialului satinat pe care aluneca o alta tanara. Satinul apare ca un motiv recurent, el simbolizand finetea, caracteristica si a ciocolatei Kandia, iar verdele puternic al materialului cu care se invaluie trupul unei femei ne duce cu gandul la prospetime.

Calitatile evidentiate de aceasta reclama pot fi asociate deopotriva femeii si ciocolatei: gratie (sugerata de tangoul de pe fundal), tandrete, finete, catifelare, pasiune dar si o nota de clasic (sugerata de rochia neagra). Spotul pune accent pe feminitate, pasiune, senzualitate si dragoste, atragand astfel un public larg, de la femeile ce se regasesc in descriere pana la barbatii care isi doresc o astfel de femeie.

In ceea ce priveste fundalul sonor, nu putea fi aleasa o melodie mai potrivita decat Pasion a lui Rodrigo Leao. Impreuna cu efectele video, ea evidentiaza aspectele enumerate mai sus, dand intreg spotului o nota de eleganta si simplitate in stil clasic. Daca exista un spot publicitar pe care sa il privesti in primul rand din placere, atunci acesta este cu siguranta “Kandia – Matase”. Iar cand te gandesti ce gust incredibil de bun are ciocolata Kandia, marturisesti ca aceasta este cu adevarat o campanie publicitara de o calitate remarcabila, iar brandul merita fidelitate deplina.



Continuare: “Kandia - Ciocolata cu dragoste”

Personalizing our life: change

We've all surely been in that situation where our close friends came to us telling the events they've just been through and asking for advice. "Tell me what to do, how to act!" is a line we've heard so many times.

What did we answer to that? "Oh, I don't know, just be yourself, do what you think is right to do." In a way, it is correct to do that; after all, we don't have the right to tell people, not even our closest friends, what to do. On the other hand, though, we could personalize our answers and give them a piece of advice. People are free to choose whether to act accordingly or to make their own decisions.

The way we act changes people's perspective on us. We all know that by now, don't we? But what do we do in situations when people already know us, our reactions and our behaviour, but we have changed and we want to show them exactly that?

We have the option to behave completely different from what we used to behave like in the past. This will prove we have changed, but, at the same time, it could give the wrong impression that we are exaggerating in our attempt of acting differently. We could seem overwhelmed by the situation, crazy and even unstable.

We could, on the other hand, act normal. And by normal I mean, speak, walk and listen exactly the way we feel like doing it at the moment. If someone upsets us, we should show it. If we perceive them as great friends, we should tell them. The impression they are left with is subjective and, as long as we have done all we wanted to do, this shouldn't affect us too much. If they ask for explanations, we can give them some, that is if we are willing to.



It is funny, after all, to watch people trying to adapt to a different you. It is interesting to observe the way they're struggling to explain to themselves the changes they see in you or the changes in their personal perception (can perception not be personal???) of you. Did they interpret you the wrong way? Did they treat you badly because they didn't know your real feelings? Did you really change? Does this mean everything is changed or just some parts of you? and this could go on.


Personal artwork

Christmas-spirited

Am intrat astazi plina de speranta pe usa trecutului meu. Am intrat tinandu-mi cea mai buna prietena de mana. Ne-au intampinat fete zambitoare, fete familiare. Ne-au luat in brate si ne-au sarutat parinteste. Ne-au recunoscut domnul Bica, sufletul liceului, profesorii, doamna de la biblioteca, holul, scarile, salile de clasa...

Am pasit din nou ca doua adolescente pe podelele liceului nostru, ne-am amintit de atatea lucruri. Ne-am amuzat din nou de usa verde (pur si simplu dezgustatoare) a clasei noastre, am alergat din nou pe coridoare dupa profa de franceza, am fost intrebate de niste pusti ce ora avem, am privit curtea interioara a liceului, la fel de colorata dar pustie ca intotdeauna, ne-am lasat fermecate de agitatia din preajma Craciunului.

Se dadeau teste, teze, se vindeau prajituri si carti in hol, se puneau din nou dorinte in bradul de Craciun. Aceasta este poate cea mai frumoasa amintire pe care o avem cu totii din liceu: in fiecare an, elevii isi scriu dorintele (de cele mai multe ori referitoare la teza la latina, notele la mate si fizica, crush-urile adolescentine) pe foi de hartie pe care mai apoi le agata in brad. Nu am putut rezista tentatiei si am pus si noi astfel de dorinte.


Mi-e dor de spiritul Craciunului prezent intotdeauna in Cosbuc, mi-e dor de posterele personalizate de pe pereti, de pe panouri, de afisele cu excursii si oportunitati de studiu in afara tarii, mi-e dor de profii rabdatori si de cei severi, mi-e dor sa stau pe bancuta din fata cancelariei in pauze...Cosbucul are o personalitate aparte, domina in el o democratie nemaintalnita in alte licee. Iar daca pana acum am fost cu totii preocupati de situatia noastra scolara, de relatiile cu colegii si cu profii, acum ne dam de fapt seama ca anii de liceu au fost cei mai frumosi pe care i-am trait vreodata.

Luminile bradului se aprind si se sting vesele, Cosbuc, cu beteala in jurul gatului, priveste usa principala a liceului, profesorii se indreapta catre sali avand in brate cataloagele mari si verzi, domnul Bica nu le da voie unor eleve sa iasa "prin fata" si ne face glumet cu ochiul...parasim cu dor si veselie cladirea micuta si comfortabila in care am fost cele mai fericite adolescente timp de 4 ani...

Pentru cei carora le plac reclamele

"Am o colectie de spoturi in inima mea. Valoarea lor nu sta in numarul de premii luate, ci in puterea lor de a-mi mentine treaza dragostea pentru ceea ce fac. De cate ori imi pierd reperele valorii sau simt ca obosesc, ma uit la ele. Si ele imi reamintesc, fiecare in felul sau, perfectiunea.

Unul din aceste spoturi este“ Entierro”, in engleza tradus “Funeral”. Inmormantarea, deci. Este un spot semnat de Coca-Cola cu o franchete si un curaj care, la prima vizionare, m-a lasat fara cuvinte. Desi saizeci de secunde suntem martorii unei procesiuni funerare, acest spot ne spune un singur lucru: Viata e frumoasa! Traieste din plin, fa-ti prieteni, iubeste si bucura-te de viata!



E un spot intelept ca un batran tibetan, dar tanar si plin de culoare ca un dansator de samba. Are forta unui campion de box, dar si eleganta unui scrimeur. Este un spot cald, frumos in adevaratul sens al cuvantului, cu o coloana sonora care-l ridica, un spot la care te uiti cu placere si a doua suta oara.

Si, cum o reclama cu un mesaj atat de onest nu putea cuprinde corporatisti imbracati business si tineri intreprinzatori privindu-si increzatori viitorul, personajele fac deliciul privitorului prin naturaletea cu care-si reprezinta categoria - surori de caritate, cantareti de jazz, rockeri, acrobati si supereroi.

De fapt, in acest spot joaca intreaga lume. Si, desi in ciuda abundentei de rosu, brandingul accentuat nu supara deloc, cumva, mi se pare inutil. Si asta pentru ca, o data ce ai spus cu atata curaj “traieste din plin!”, ai spus, de fapt, “Coca-cola”!

Autor: Adela Dan - Senior Copywriter McCann Erickson Romania"

Sursa: http://www.webpr.ro/stiri-publicitate-6685642-coca-cola-entierro-funeral.htm

Am postat acest articol dedicat reclamei Coca-Cola pentru ca mi se pare un lucru atat de placut sa vad oameni care apreciaza cu adevarat arta publicitatii, care recomanda si altora sa vizioneze astfel de mici opere inaltatoare care se ascund sub invelisul unei simple reclame Coca-Cola. Imi place felul in care este privit acest spot publicitar din punctul de vedere al Adelei Dan, imi place sa observ cum evidentiaza mesajul transmis unei lumi intregi, imi place cum, pana la urma, indeamna oamenii sa traiasca din plin clipa.

Chanel - publicité luxuriante

Cand promovezi un produs trebuie sa-ti amintesti intotdeauna cine este publicul tinta. Ce rost ar avea, spre exemplu, sa elaborezi o reclama TV de lux pentru un detergent? Crezi ca marea majoritate a oamenilor (care apartin clasei de mijloc sau de jos) ar intelege mesajul complicat transmis de o reclama impecabila? Sau i-ar atrage mai degraba un text simplu si o poveste lesne de inteles, probabil o experienta din viata unei gospodine sau un sfat din partea unui specialist in domeniu?

Insa, pentru cei care au un anumit statut social sau care pur si simplu prefera si isi permit sa achizitioneze un produs de o calitate superioara la un pret mai ridicat, investitia de 26 milioane de euro a casei de moda Chanel pentru realizarea No.5 The Film este considerata un adevarat succes.



O reclama ce dureaza 2 minute si este regizata de Baz Luhrmann, ea reia povestea de dragoste din Moulin Rouge (avandu-l pe acelasi Baz Luhrmann ca regizor). Nicole Kidman apare intr-o vestimentatie scumpa, de lux, intr-un rol faimos, potrivindu-se de minune cu reputatia casei de moda pariziene. Totul in aceasta reclama sugereaza feminitate, lux, traire intensa, fidelitate, aspecte cu care utilizatorii Chanel No.5 se regasesc neindoielnic. Iar pentru cei ce inca nu au incercat inca mireasma atragatoare a faimosului parfum, ei vor fi cu siguranta fascinati de calitatea promovarii produsului si vor fi, de asemenea, tentati sa il incerce.

No.5 The Film, cea mai mare investitie de marketing din istoria companiei, transmite un mesaj clar cu un impact puternic asupra publicului: "Our kiss. Our smile. Our perfume."

Dupa o serie de celebritati ce au servit drept model luxuriantei case de moda, precum Catherine Deneuve, Ali McGraw si Candice Bergen, Keira Knightley se alatura campaniilor de promovare ale companiei, aducandu-si din plin sarmul feminin pe care il poseda. Spotul publicitar pentru Coco Mademoiselle ce o infatiseaza intr-o rochie rosie eleganta si feminina asa cum i se potriveste unei femei fatale, face ca parfumul sa fie asociat cu un elixir al femeii puternice, atragatoare, influente, calitati cautate incontinuu de membrele sexului frumos.



Cand numele tau este asociat cu unul dintre cele mai puternice branduri in materie de haine, accesorii si parfumuri de lux, cand bugetul alocat promovarii este flexibil datorita fluxului mare de venituri, cand dispui de modele si regizori incununati de succes, rezultatele din domeniul publicitatii nu pot fi decat favorabile. Iar publicului nu-i ramane decat sa le savureze si sa testeze pe propria piele calitatea produselor promovate.

Stii ca vine Craciunul atunci cand...

...vezi reclamele Coca-Cola de sarbatori la televizor.



Ne-am obisnuit, de-a lungul anilor, sa asteptam cu placere imaginea camioanelor cu Coca-Cola mergand pe drumul inzapezit si sa auzim glasurile de pe fundal care ne anunta "Sarbatorile vin!". Reclamele de sarbatori de la Coca-Cola aduc acel entuziasm, acea bucurie, acele fete zambitoare specifice sarbatorilor de iarna. Toata lumea canta si se bucura de venirea iernii si il asteapta pe Mos Craciun.

Prima reclama Coca-Cola in care au aparut camioanele:





Mos Craciun a aparut pentru prima oara in reclamele Coca-Cola in 1931. Artistul care ni-l prezinta pe Mos Craciun asa cum il stim de copii este Haddon Sundblom, care l-a desenat dupa infatisarea unui prieten apropiat. Coca-Cola se spune ca a ajutat la formarea imaginii lui Mos Craciun pe care o avem noi astazi. Culorile hainelor sale reflecta intr-adevar culorile companiei Coca-Cola, rosu si alb.



Prima reclama Coca-Cola in care apare ursul polar a fost realizata in 1993.



De atunci, au mai aparut alte cateva reclame cu ursii polari, care fac referinta la importanta familiei si a unitatii acesteia in perioada sarbatorilor. Cei mici sunt si ei de-a dreptul fascinati de pufosii ursuleti jucausi care beau Coca-Cola. Astfel, compania tinteste catre un segment extraordinar de important al pietei, copiii. Crescand cu Coca-Cola, compania mizeaza pe pastrarea lor in rolul de clienti fideli pentru restul vietii.



Coca-Cola are, dupa parerea mea, cea mai frumoasa istorie in ceea ce priveste campaniile de promovare si reclamele. Intotdeauna mesajul este clar, iar povestea are un farmec aparte care ne face sa ne simtim voiosi si mai legati unul de celalt. Sa aveti toti un Craciun magic! Sarbatori fericite!



Pentru mai multe detalii consultati http://www.thecoca-colacompany.com/heritage/ourheritage.html

The most inspiring person I met this year - an illusion or...?

S-a intamplat la gala premiilor pentru voluntariat in cadrul facultatii. Imi amintesc ca stateam nepasatoare pe o canapea purpurie, tinand un pahar de vin rose in mana. In aplauze, urca pe scena un iluzionist.

Ati putea considera o ipocrizie faptul ca pretind ca acest om mi-a schimbat viata, cand eu de fapt nu stiu cum se numeste. Dar, ganditi-va, are vreo importanta? Retinem evenimentul care ne-a marcat sau numele persoanei care l-a facut posibil? Trecand peste mica mea scapare de memorie, as vrea sa mentionez ca acest om este o persoana perfect simpla. Nu a venit laudandu-se cu vastele sale cunostinte, nu ne-a promis ca ne va influenta in vreun fel viata. El a venit sa ne invete sa traim.

Pe ecranul din spatele sau se derula o prezentare PowerPoint. Retin cuvinte precum “vointa”, “incredere”, “posibil”. Ne-a spus, intre cele cateva trucuri pe care ni le-a aratat, ca nimic nu este imposibil daca ni-l dorim. Ne-a dat o serie de exemple relevante, care sa sustina aceasta afirmatie.

Unul dintre aceste exemple este povestea uluitoare de ambitie si vointa a unui copil, Ryan, de a oferi oamenilor din Africa o fantana:

“In 1998, when Ryan was in grade one he learned from his teacher, Mrs Prest that people were dying because they didn't have clean water to drink. He decided that raising money for people who didn't have clean water would be a good thing. He worked for four months in order to earn his first $70. Ryan’s first well was built in 1999 when Ryan was seven years-old at a school in a Ugandan village.
Ryan’s determination grew from the $70 collected by doing simple household chores to a Foundation that today has contributed a total of 518 water and sanitation projects in 16 countries bringing clean water and sanitation services to over 640,000 people. The Foundation has raised millions of dollars.”

Sursa: http://www.ryanswell.ca/story/index.html

Fundatia ii poarta numele, Ryan’s Well, si puteti observa, din datele de mai sus, ce poate face puterea vointei din oameni. Evident, Ryan a fost sprijinit de foarte multi oameni, insa mesajul ramane cel mai puternic: Atunci cand milioane de oameni au nevoie de ajutor, un singur glas poate face o schimbare.

Au urmat vorbe intelepte despre vise si realizarea acestora, despre planuri si ducerea lor la bun sfarsit, despre fapte bune si placerea de a le face. Am plecat din sala cu un sentiment inaltator de dragoste pentru oameni, atat pentru cei neajutorati cat si pentru cei de succes, cu o ambitie de a realiza ceva in aceasta viata, cu un zambet sincer pe buze de a fi asistat la o lectie de viata pretioasa, care poate determina pe oricine sa faca o schimbare in bine in existenta sa.




De obicei, am multe astfel de momente, dar in timp uit de promisiunile pe care mi le-am facut, de lucrurile pe care mi le-am propus. De aceasta data insa, desi au trecut luni de zile de la eveniment, inca mai arde in mine acel foc al determinarii de a realiza ceva important in viata. De fiecare data cand imi pierd speranta, imi amintesc de acel iluzionist si continui ascensiunea catre un nivel superior al calitatii vietii mele. Intotdeauna am sa lupt, asa cum ne-a sfatuit el, pentru ceea ce imi doresc pentru ca acum stiu ca nimic nu este imposibil.

Coca-Cola widget

O jucarioara interesanta gasita pe blogul Coca-Cola conversations.

Personalizing our life: We believe in belief.

People need to believe. They need to believe in anything that’s strong enough to arouse this feeling in their minds and hearts. They need to believe in something higher than any ordinary thing. And whether that thing is God, luck, a person, a dream, an object, it makes no difference. People believe.

Sometimes, their belief is stupid. Of course, from their point of view, it cannot possibly be categorized as stupid since it helps them cope with everyday problems. No, it is stupid from the point of view of those who believe in nothing, of those who hardly believe in themselves, who barely crawl their way through life. Although most individuals have such a motivation factor in their life, there are people, you see, who believe in nothing, who have absolutely no faith in anything, material or abstract.

Still, if we say that they believe in nothing, it’s still something above them that they trust and follow. Being motivated by nothing is...just as logical as believing in something positive. Why? Because those who are motivated by nothing have a typical attitude of carelessness, of laziness, of hopelessness. You can’t deny it; it’s a lifestyle. It’s stupid and it’s “nothing” because we, those who believe in something positive, such as God or ourselves, find absolutely no sense, no logic, no faith in something that’s below us. And for that reason, we are indeed superior. We create the illusion of happiness if there’s none, we set goals for ourselves if there are none, we find rewards for ourselves if there are none. We make ourselves better by just believing in something. And this simple and sincere attitude of trusting, of hoping, of working hard for achievements is exactly what we believe in. We create our belief by creating ourselves. We believe in belief.



Personal artwork:

O viata in publicitate - Claude C. Hopkins (1866-1932)

Daca exista o carte paradoxal de demodata si curenta in acelasi timp, atunci cu siguranta aceasta poarta numele de “Publicitate stiintifica” si este scrisa de unul dintre pionierii din domeniul publicitatii, Claude C. Hopkins. Acesta a creat ceea ce sunt considerate astazi principiile orientative ale succesului in publicitate.

Prima oara cand mi-au cazut ochii pe aceasta opera valoroasa, am remarcat un citat al “Parintelui publicitatii”, David Ogilvy. Acesta spune: “Nimanui nu ar trebui sa i se permita sa aiba de-a face cu publicitatea pana nu a citit de sapte ori Publicitate Stiintifica. Mie mi-a schimbat viata.” Cuvintele rostite de remarcabilul om de afaceri care a creat faimosul slogan Dove “Numai Dove contine o patrime crema hidratanta” si care a impins acest sapun pe locul 1 in topul Statelor Unite, omagiaza “clasicul abecedar citit si astazi de catre cei mai buni autori de slogane publicitare ai momentului”. Venind de la o personalitate de succes in domeniu, recomandarea respectivei carti nu ne poate insufla decat incredere in textul de referinta al lui Hopkins.

Un ghid practic, usor de citit si de inteles, Publicitate stiintifica enunta clar si la obiect tehnici de marketing si advertising care sunt aplicabile si in lumea de afaceri din zilele noastre, desi a fost publicat in 1923. Autorul cartii considera ca publicitatea exista numai si numai pentru a vinde ceva si ca ea poate fi masurabila si poate justifica rezultatele produse. Publicitatea este un domeniu care, in opinia sa, implica foarte putine riscuri in comparatie cu alte domenii de activitate, acest fapt datorandu-se trecerea publicitatii de la o loterie la cea mai sigura forma de afaceri.

Gandirea sa se baza pe maximizarea vanzarilor sub orice forma tinand cont de faptul ca cei care vor citi sloganurile vor fi cei interesati de produsul respectiv, fiind deci inutil sa adresezi un slogan altor segmente decat celor tinta pentru produs. Reclamele pot fi ignorate, astfel, este necesar ca textul folosit sa fie scurt, concis, specific, adevarat, convingator, sa spuna toata povestea produsului si sa atinga consumatorii in punctul lor slab. De asemenea, atitudinea recomandata este una pozitiva, reclamele negativiste indepartand potentialii clienti. Mai mult decat atat, el sfatuieste oamenii de publicitate sa transmita populatiei, prin mesajul publicitar, ce sa faca, nu ce sa nu faca.

Cel mai important principiu al advertisingului pe care l-am regasit in cartea sa este acela care spune ca drumul catre succes trece prin oamenii simpli, acestia formand majoritatea coplesitoare.

Vorbind despre el insusi si despre cariera sa, Claude C. Hopkins spune: “Sunt sigur ca nu as putea sa-i impresionez pe bogati, pentru ca nu-i cunosc. Nu am incercat niciodata sa vand ceea ce cumpara ei. Sunt convins ca ar fi fost un esec daca as fi incercat sa cand un Rolls-Royce, Tiffany&Company sau piane Steinway. Nu cunosc reactiile celor bogati. Dar le stiu pe cele ale oamenilor obisnuiti. Imi place sa vorbesc cu muncitorii, sa observ gospodinele care trebuie sa-si numere banutii, sa castig increderea si sa aflu ambitiile baietilor si fetelor din patura de jos. Dati-mi ceva ce ei isi doresc si le voi atinge coarda sensibila. Cuvintele mele vor fi simple, propozitiile scurte. Invatatii n-au decat sa-si bata joc de stilul meu. Cei bogati si frivoli n-au decat sa rada de toate astea. Dar in milioane de camine umile lumea va citi si cumpara. Vor simti ca autorul textelor ii cunoaste. Iar ei, in publicitate, reprezinta 95% din clientela noastra.”



Varianta online in limba engleza a cartii:
http://www.scientific-advertising.co.uk/

"Presedinte" vs. "Presedintele"

Marketingul politic, sintetic definit de Jose Nivaldo Junior in cartea sa, “Machiavelli , Puterea. Istorie si marketing”, este “ansamblul de activitati care vizeaza cucerirea, pastrarea si expansiunea puterii. Realizarea acestor actiuni asigura controlul mecanismului puterii, si mai departe, desfasurarea unor activitati ce urmaresc a satisface necesitatile populatiei si a castiga adeziunea si solidaritatea acesteia.”

Am simtit nevoia sa citez acest intreg fragment deoarece el evidentiaza intr-un mod socant de simplu scopul ultim al propagandei, acela de a obtine puterea prin populatie si implicit asupra acesteia. De asemenea, se afirma aici ca activitatile de propaganda urmaresc satisfacerea unor necesitati ale poporului. Fara indoiala ca aceste necesitati sunt de natura sociala, in mare parte. In perioada premergatoare unor alegeri electorale, publicul simte nevoia sa se informeze cu privire la optiunile ce-i stau la dispozitie si sa ia o decizie bazandu-se pe aceste informatii. Daca aceasta este cea dintai nevoie a poporului, ea este clar satisfacuta. Dovada face existenta unui numar covarsitor de afise electorale, brosuri, site-uri, blog-uri, puncte de informatii si alte metode informative existente.

Nu am sa ma refer la celelalte nevoi sociale ale romanilor, caci in mod sigur, fiecare are o opinie proprie asupra satisfacerii (sau nu) a acestor nevoi. As vrea sa ma refer, indepartandu-ma putin de situatia politica a Romaniei la ora actuala, la mesajele elaborate de echipele electorale ale fiecarui candidat. Colindand Bucurestiul zilele acestea, am retinut cateva sloganuri: “Crin Antonescu presedinte – Revolutia bunului simt”, “Mircea Geoana presedinte”, “Eduard Manole presedinte – Va dau tara inapoi!”, “Sorin Oprescu presedinte – Hai Romania!”, “Basescu pentru Romania”.

Aspectul esential pe care vreau sa-l analizez este faptul ca toti candidatii la presedintie in aceasta toamna electorala 2009 au atasat de numele lor substantivul “presedinte”. Singurul candidat care incalca aceasta “regula” este Traian Basescu, pe al carui afis vom intalni substantivul articulat cu articol hotarat “presedintele”. Poate ca Romania nu este cadrul cel mai potrivit pentru a evidentia acest fapt, dar simpla adaugare a acestui articol poate schimba complet impresia electoratului. Din punct de vedere psihologic, modificarea intentionata a substantivului “presedinte” are un impact mult mai mare asupra publicului decat simpla utilizare a cuvantului in forma sa de baza. De ce? Pentru ca sugereaza discret increderea candidatului si a sustinatorilor sai ca el va castiga alegerile prezidentiale. Este ca si cum zarurile ar fi deja aruncate, voturile acordate, iar castigatorul, fara urma de indoiala, el, Traian Basescu.

Cand am remarcat acest lucru cuiva, mi s-a reprosat ca il critic pe Basescu in legatura cu ceilalti candidati. Nici vorba. Intentia mea nu este sa sustin sau sa critic pe cineva, de aceea am mentionat clar ca am sa incerc sa ma detasez de situatia actuala a domeniului politic din Romania. Nu i se poate reprosa nimic candidatului, el fiind inca presedintele in exercitiu al acestui stat. Astfel, utilizarea, in modul cel mai corect, a substantivului articulat “presedintele” ii evidentiaza pozitia in societate, in acelasi timp influentand opinia electoratului de a il vota din nou pe el. Echipa ce-l sustine pe Traian Basescu a creat intotdeauna cele mai simple si mai clare mesaje electorale, usor accesibile publicului larg. Simplitatea aceasta i-a conferit intotdeauna un avantaj in randul cetatenilor, netinand cont de gradul sau de credibilitate.

Efectul este sustinut de una dintre cele mai eficiente tactici de marketing politic, ad nauseam, un termen latin folosit pentru a exprima repetarea neincetata a aceluiasi mesaj. Poate una dintre cele mai simple si mai eficiente tehnici, repetarea unui slogan, a unui nume, a unui mesaj, lasa amprente pe memoria oamenilor, astfel incat ei ar putea sa reproduca (mai mult sau mai putin fidel) acel slogan, nume sau mesaj. Este exact ca atunci cand mergi intr-un supermarket si nu stii ce tip de mustar sa alegi si imediat iti apare in gand un faimos slogan al unei firme ce se ocupa de producerea unui astfel de produs. Si brusc, esti impins sa achizitionezi acel tip de mustar a carui reclama ai auzit-o si vazut-o de zeci de ori. Acelasi lucru se intampla si in domeniul politic. Retinand un mesaj simplu, este mai usor sa fii interesat de acel mesaj si de candidatul sustinut de mesaj.

O alta tehnica utilizata in aceasta situatie este apelul la autoritate. Daca in vremuri mai indepartate, acest apel avea o nota de violenta, de opresiune, in acest caz, poate fi privit ca un apel la autoritatea legala pe care Traian Basescu o detine. La urma urmei, sa dam Cezarului ce e al Cezarului; el este presedintele Romaniei. Iar prin reamintirea constanta a acestui fapt, constiinta colectiva a cetatenilor este influentata in modul cel mai simplu si mai corect din punct de vedere legal, politic, social.

Nu m-a pasionat niciodata politica, insa ma bucur sa vad ca, in ciuda tuturor lucrurilor, exista un marketing politic atractiv si in tara noastra, ca exista oameni care creaza mesaje eficiente datorita nivelului inalt de cunostinte in domeniul psihologiei si marketing-ului si experientei in materie. Si, intr-adevar, lupta se da intre “presedintele” si “presedinte”...

They call me The Wild Rose...

'They call me The Wild Rose
But my name was Elisa Day
Why they call me it, I do not know
For my name was Elisa Day...'

Where the wild roses grow



Personal artwork (roses):










More here: http://shantaycinnamon.deviantart.com/gallery/