'I can resist anything but temptation' Oscar Wilde

The blog of a cinnamon-addict, photographer and dancer.



Friday, November 27, 2009

Coca-Cola widget



O jucarioara interesanta gasita pe blogul Coca-Cola conversations.

Thursday, November 26, 2009

Personalizing our life: We believe in belief.



People need to believe. They need to believe in anything that’s strong enough to arouse this feeling in their minds and hearts. They need to believe in something higher than any ordinary thing. And whether that thing is God, luck, a person, a dream, an object, it makes no difference. People believe.

Sometimes, their belief is stupid. Of course, from their point of view, it cannot possibly be categorized as stupid since it helps them cope with everyday problems. No, it is stupid from the point of view of those who believe in nothing, of those who hardly believe in themselves, who barely crawl their way through life. Although most individuals have such a motivation factor in their life, there are people, you see, who believe in nothing, who have absolutely no faith in anything, material or abstract.

Still, if we say that they believe in nothing, it’s still something above them that they trust and follow. Being motivated by nothing is...just as logical as believing in something positive. Why? Because those who are motivated by nothing have a typical attitude of carelessness, of laziness, of hopelessness. You can’t deny it; it’s a lifestyle. It’s stupid and it’s “nothing” because we, those who believe in something positive, such as God or ourselves, find absolutely no sense, no logic, no faith in something that’s below us. And for that reason, we are indeed superior. We create the illusion of happiness if there’s none, we set goals for ourselves if there are none, we find rewards for ourselves if there are none. We make ourselves better by just believing in something. And this simple and sincere attitude of trusting, of hoping, of working hard for achievements is exactly what we believe in. We create our belief by creating ourselves. We believe in belief.



Personal artwork:

Tuesday, November 24, 2009

O viata in publicitate - Claude C. Hopkins (1866-1932)



Daca exista o carte paradoxal de demodata si curenta in acelasi timp, atunci cu siguranta aceasta poarta numele de “Publicitate stiintifica” si este scrisa de unul dintre pionierii din domeniul publicitatii, Claude C. Hopkins. Acesta a creat ceea ce sunt considerate astazi principiile orientative ale succesului in publicitate.

Prima oara cand mi-au cazut ochii pe aceasta opera valoroasa, am remarcat un citat al “Parintelui publicitatii”, David Ogilvy. Acesta spune: “Nimanui nu ar trebui sa i se permita sa aiba de-a face cu publicitatea pana nu a citit de sapte ori Publicitate Stiintifica. Mie mi-a schimbat viata.” Cuvintele rostite de remarcabilul om de afaceri care a creat faimosul slogan Dove “Numai Dove contine o patrime crema hidratanta” si care a impins acest sapun pe locul 1 in topul Statelor Unite, omagiaza “clasicul abecedar citit si astazi de catre cei mai buni autori de slogane publicitare ai momentului”. Venind de la o personalitate de succes in domeniu, recomandarea respectivei carti nu ne poate insufla decat incredere in textul de referinta al lui Hopkins.

Un ghid practic, usor de citit si de inteles, Publicitate stiintifica enunta clar si la obiect tehnici de marketing si advertising care sunt aplicabile si in lumea de afaceri din zilele noastre, desi a fost publicat in 1923. Autorul cartii considera ca publicitatea exista numai si numai pentru a vinde ceva si ca ea poate fi masurabila si poate justifica rezultatele produse. Publicitatea este un domeniu care, in opinia sa, implica foarte putine riscuri in comparatie cu alte domenii de activitate, acest fapt datorandu-se trecerea publicitatii de la o loterie la cea mai sigura forma de afaceri.

Gandirea sa se baza pe maximizarea vanzarilor sub orice forma tinand cont de faptul ca cei care vor citi sloganurile vor fi cei interesati de produsul respectiv, fiind deci inutil sa adresezi un slogan altor segmente decat celor tinta pentru produs. Reclamele pot fi ignorate, astfel, este necesar ca textul folosit sa fie scurt, concis, specific, adevarat, convingator, sa spuna toata povestea produsului si sa atinga consumatorii in punctul lor slab. De asemenea, atitudinea recomandata este una pozitiva, reclamele negativiste indepartand potentialii clienti. Mai mult decat atat, el sfatuieste oamenii de publicitate sa transmita populatiei, prin mesajul publicitar, ce sa faca, nu ce sa nu faca.

Cel mai important principiu al advertisingului pe care l-am regasit in cartea sa este acela care spune ca drumul catre succes trece prin oamenii simpli, acestia formand majoritatea coplesitoare.

Vorbind despre el insusi si despre cariera sa, Claude C. Hopkins spune: “Sunt sigur ca nu as putea sa-i impresionez pe bogati, pentru ca nu-i cunosc. Nu am incercat niciodata sa vand ceea ce cumpara ei. Sunt convins ca ar fi fost un esec daca as fi incercat sa cand un Rolls-Royce, Tiffany&Company sau piane Steinway. Nu cunosc reactiile celor bogati. Dar le stiu pe cele ale oamenilor obisnuiti. Imi place sa vorbesc cu muncitorii, sa observ gospodinele care trebuie sa-si numere banutii, sa castig increderea si sa aflu ambitiile baietilor si fetelor din patura de jos. Dati-mi ceva ce ei isi doresc si le voi atinge coarda sensibila. Cuvintele mele vor fi simple, propozitiile scurte. Invatatii n-au decat sa-si bata joc de stilul meu. Cei bogati si frivoli n-au decat sa rada de toate astea. Dar in milioane de camine umile lumea va citi si cumpara. Vor simti ca autorul textelor ii cunoaste. Iar ei, in publicitate, reprezinta 95% din clientela noastra.”



Varianta online in limba engleza a cartii:
http://www.scientific-advertising.co.uk/

Monday, November 16, 2009

"Presedinte" vs. "Presedintele"

Marketingul politic, sintetic definit de Jose Nivaldo Junior in cartea sa, “Machiavelli , Puterea. Istorie si marketing”, este “ansamblul de activitati care vizeaza cucerirea, pastrarea si expansiunea puterii. Realizarea acestor actiuni asigura controlul mecanismului puterii, si mai departe, desfasurarea unor activitati ce urmaresc a satisface necesitatile populatiei si a castiga adeziunea si solidaritatea acesteia.”

Am simtit nevoia sa citez acest intreg fragment deoarece el evidentiaza intr-un mod socant de simplu scopul ultim al propagandei, acela de a obtine puterea prin populatie si implicit asupra acesteia. De asemenea, se afirma aici ca activitatile de propaganda urmaresc satisfacerea unor necesitati ale poporului. Fara indoiala ca aceste necesitati sunt de natura sociala, in mare parte. In perioada premergatoare unor alegeri electorale, publicul simte nevoia sa se informeze cu privire la optiunile ce-i stau la dispozitie si sa ia o decizie bazandu-se pe aceste informatii. Daca aceasta este cea dintai nevoie a poporului, ea este clar satisfacuta. Dovada face existenta unui numar covarsitor de afise electorale, brosuri, site-uri, blog-uri, puncte de informatii si alte metode informative existente.

Nu am sa ma refer la celelalte nevoi sociale ale romanilor, caci in mod sigur, fiecare are o opinie proprie asupra satisfacerii (sau nu) a acestor nevoi. As vrea sa ma refer, indepartandu-ma putin de situatia politica a Romaniei la ora actuala, la mesajele elaborate de echipele electorale ale fiecarui candidat. Colindand Bucurestiul zilele acestea, am retinut cateva sloganuri: “Crin Antonescu presedinte – Revolutia bunului simt”, “Mircea Geoana presedinte”, “Eduard Manole presedinte – Va dau tara inapoi!”, “Sorin Oprescu presedinte – Hai Romania!”, “Basescu pentru Romania”.

Aspectul esential pe care vreau sa-l analizez este faptul ca toti candidatii la presedintie in aceasta toamna electorala 2009 au atasat de numele lor substantivul “presedinte”. Singurul candidat care incalca aceasta “regula” este Traian Basescu, pe al carui afis vom intalni substantivul articulat cu articol hotarat “presedintele”. Poate ca Romania nu este cadrul cel mai potrivit pentru a evidentia acest fapt, dar simpla adaugare a acestui articol poate schimba complet impresia electoratului. Din punct de vedere psihologic, modificarea intentionata a substantivului “presedinte” are un impact mult mai mare asupra publicului decat simpla utilizare a cuvantului in forma sa de baza. De ce? Pentru ca sugereaza discret increderea candidatului si a sustinatorilor sai ca el va castiga alegerile prezidentiale. Este ca si cum zarurile ar fi deja aruncate, voturile acordate, iar castigatorul, fara urma de indoiala, el, Traian Basescu.

Cand am remarcat acest lucru cuiva, mi s-a reprosat ca il critic pe Basescu in legatura cu ceilalti candidati. Nici vorba. Intentia mea nu este sa sustin sau sa critic pe cineva, de aceea am mentionat clar ca am sa incerc sa ma detasez de situatia actuala a domeniului politic din Romania. Nu i se poate reprosa nimic candidatului, el fiind inca presedintele in exercitiu al acestui stat. Astfel, utilizarea, in modul cel mai corect, a substantivului articulat “presedintele” ii evidentiaza pozitia in societate, in acelasi timp influentand opinia electoratului de a il vota din nou pe el. Echipa ce-l sustine pe Traian Basescu a creat intotdeauna cele mai simple si mai clare mesaje electorale, usor accesibile publicului larg. Simplitatea aceasta i-a conferit intotdeauna un avantaj in randul cetatenilor, netinand cont de gradul sau de credibilitate.

Efectul este sustinut de una dintre cele mai eficiente tactici de marketing politic, ad nauseam, un termen latin folosit pentru a exprima repetarea neincetata a aceluiasi mesaj. Poate una dintre cele mai simple si mai eficiente tehnici, repetarea unui slogan, a unui nume, a unui mesaj, lasa amprente pe memoria oamenilor, astfel incat ei ar putea sa reproduca (mai mult sau mai putin fidel) acel slogan, nume sau mesaj. Este exact ca atunci cand mergi intr-un supermarket si nu stii ce tip de mustar sa alegi si imediat iti apare in gand un faimos slogan al unei firme ce se ocupa de producerea unui astfel de produs. Si brusc, esti impins sa achizitionezi acel tip de mustar a carui reclama ai auzit-o si vazut-o de zeci de ori. Acelasi lucru se intampla si in domeniul politic. Retinand un mesaj simplu, este mai usor sa fii interesat de acel mesaj si de candidatul sustinut de mesaj.

O alta tehnica utilizata in aceasta situatie este apelul la autoritate. Daca in vremuri mai indepartate, acest apel avea o nota de violenta, de opresiune, in acest caz, poate fi privit ca un apel la autoritatea legala pe care Traian Basescu o detine. La urma urmei, sa dam Cezarului ce e al Cezarului; el este presedintele Romaniei. Iar prin reamintirea constanta a acestui fapt, constiinta colectiva a cetatenilor este influentata in modul cel mai simplu si mai corect din punct de vedere legal, politic, social.

Nu m-a pasionat niciodata politica, insa ma bucur sa vad ca, in ciuda tuturor lucrurilor, exista un marketing politic atractiv si in tara noastra, ca exista oameni care creaza mesaje eficiente datorita nivelului inalt de cunostinte in domeniul psihologiei si marketing-ului si experientei in materie. Si, intr-adevar, lupta se da intre “presedintele” si “presedinte”...