'I can resist anything but temptation' Oscar Wilde

The blog of a cinnamon-addict, photographer and dancer.



Saturday, October 30, 2010

If living is without you...

I personally don't like Mariah Carey that much. But Leona Lewis is simply amazing


Friday, October 29, 2010

O ador

O ador. Punct.

Pentru ca e scorpion. Pentru ca l-a iubit pe Camil Petrescu. Pentru ca a locuit in Franta. Pentru ca este o adevarata comoara nationala. Pentru ca este o scriitoare incredibila, prea putin apreciata in cadrul literaturii romane. Pentru ca nu ii este teama sa-si astearna povestea pe hartie cu o pasiune peste masura de puternica si cu un talent innascut.

Si-a dorit sa scrie un roman. Si l-a scris. Pe langa el, a mai scris multe altele. Imi place determinarea si ambitia ei. Vreti o dovada? Cititi "Cartea Mironei".

Imi place si felul in care il descrie pe Camil Petrescu, cum ii reda cuvintele si gesturile. Iata o replica pe care acesta i-o da cand ea ii spune ca vrea sa stie tot: "Imi place cand te uiti in ochii mei, fiindca intinzi gatul atat de mult, incat buza de jos n-o mai atinge pe cealalta, si dintii, cei doi din mijloc, ies la iveala pe neasteptate, poznasi..." V-am zis ca o ador pentru ca este indragostita, ca si mine, de Camil Petrescu? Ei bine, vi-o mai spun o data si inca o data si inca o data, pentru ca nu ma mai satur...

Cititi-o, asta e recomandarea mea. Cella Serghi.


"Am cetit romanul scris la maşină al Cellei S. E de o bogăţie faptică, de o sensibilitate, de o autenticitate care depăşeşte cu mult tot ce aşteptam anul acesta de la ea... E totuşi mediocru prin incultura ei, e plin de gafe, dintre care una singură (dintre sute şi sute) ar îngropa o carte... Totuşi e un material care, uşor prelucrat, ar da o carte de mare succes"
Camil Petrescu


Tuesday, October 26, 2010

Listen!

So old, but so good...


Oh, now I'm done believing you
You don't know what I'm feeling
I'm more than what you made of me
I followed the voice you think you gave to me
But now I gotta find my own... 


Friday, October 22, 2010

If life gives you lemons, make lemonade!

Deja simt ca picioarele mele alearga fara mine, simt ca nu eu le controlez, nu eu le spun sa alerge cat mai repede pe asaltul rece si umed al strazii tipic bucurestene. Parca e o strada fara sfarsit, un covor multicolor de frunze care ma directioneza catre destinatie. Nr. 114, incep sa raman fara respiratie si mi-e frig. Strang umbrela, e inutil s-o mai tin deschisa, oricum ma ploua, si ma infasor mai strans in paltonul subtire de toamna. Nr. 88...e o zi groaznica.

Vad cladirea. Nr. 62-66, un munte de sticla si placi maronii in jungla de casute mici si vechi. Strada Aurel Vlaicu. Am ajuns la destinatie, imi dau seama de asta fiindca vad oameni adunati in jurul cladirii, oameni imbracati elegant, care surad relaxati. Un domn mai in varsta ma intreaba ce caut. Ah, concursul Time Out, reusesc sa ingaim tragandu-mi sufletul. Intrati, intrati, ma indeamna. In cladire, o doamna zambitoare cu o lista de invitati imi cere numele si surade complice cand il aude. Sa fi...? ah, as vrea eu. Ma pofteste inauntru, ma indeamna sa imi scot paltonul, sa cer o bautura de la bar si sa mananc una dintre bunatatile asezate pe masutele de la fereastra pana incepe gala. Dar n-o mai ascult de mult, iar privirea mea se indreapta lacoma catre sirul lung de poze atarnate in dreptul ferestrelor. Oamenii din incapere se uita si ei la acelasi lucru, isi atintesc aratatorul catre o poza care le atrage atentia si rad copios, fericiti ca sunt acolo, fericiti ca sunt nominalizati si ca pot admira toate acele poze minunate.

Nu-mi scot paltonul, nu cer o bautura si nici nu mananc din antreuri. Simt cum intregul Pamant se invarte incredibil de repede cu mine si mi se taie respiratia in timp ce scanez rapid pozele. "Unde este a mea? Unde este a mea? Unde este...?' Intrebarea ma obsedeaza si trec printre oameni catre sirul de poze din cealalta parte a salii. O vad si inima-mi tresalta de bucurie. Ma simt atat de mandra incat mi se umezesc ochii. Iata poza care a fost selectata sa intre in finala, precum mi-au spus in e-mail. Si celelalte poze sunt frumoase, dar a mea e a mea. Si uite inca una! Tot a mea! Nu ma pot abtine si fata-mi schiteaza un zambet urias. Oare seman cu Julia Roberts? Gandul imi fuge la "Mananca, roaga-te, iubeste!" si la cat de mult ma inspira povestea. Fotografa din apropiere ma vede si apasa imediat pe butonul de declansare. A surprins un moment perfect, isi zice in sinea ei.

Ma dezbrac de palton, raman in rochia mea de lana si ma asez langa un perete. Nu cunosc pe nimeni si nici nu am adus pe nimeni. De ce? Nu stiu, ma gandesc ca am fost o proasta, dar pe urma gandul ca asta e realizarea mea si a nimanui altcuiva ma copleseste si ma simt din nou mandra. Iau o revista de pe masa si o rasfoiesc. Fotografa se ascunde dupa colt si ma prinde din nou intr-un instantaneu reusit, citind atenta o revista. Ce bine va da pe site si in paginile numarului urmator!

Gala incepe. Se prezinta juriul, oameni pe care nu-i cunosc, oameni care se ocupa de proiectul acesta. Un singur chip mi-e familiar, cel al unei cunoscute prezentatoare de stiri din Romania. Spune cat de greu i-a fost sa aleaga din toate cele peste 100 de poze. Toate sunt frumoase. Cata dreptate poate avea! Ma simt mai mica acum si parca zambetul mi s-a sters partial. Dar nu e timp de gandit, se anunta castigatorii...

"...mentiunea la categoria Oameni Care Ne Plac este castigata de doamna...Mihaela Campion!" Nestiutorule, sunt domnisoara Mihaela Campion! Ma desprind natural de stalp si ma duc sa-mi iau premiul si sa rostesc cateva cuvinte. Ce sa spun? A fost o adevarata placere sa-l fotografiez, omul cu flasneta e de ceva vreme pe Lipscani. Ma bucur ca exista si lucruri vintage si frumoase in Bucuresti...

"Aveti un nume predestinat!" "Multumesc, mi s-a mai spus..."

Pozele vor ramane expuse in cladire si vor aparea in numarul din noiembrie al revistei Time Out. Felicitari tuturor, mi se pare ireal. Nu-mi pasa de premiu, mi-am vazut visul cu ochii. Pozele mele au fost expuse si aratau atat de bine, pentru mine e un pas urias...nu-mi mai e teama. Imi place ce fac si ma simt de parca pentru asta m-as fi nascut. Imi pierdusem scopul in viata? Iata ca l-am regasit! Sa-mi vad pozele expuse, asta este visul meu si stiu exact cum sa-l implinesc...



Va plac portocalele si faceti intotdeauna suc din ele. Dar la un moment dat, viata vi le ia si nu mai aveti parte de suc de portocale. Va da, in schimb, lamai. Nu stiti ce sa faceti cu ele, va plac atat de mult portocalele incat nu puteti decat sa plangeti pierderea lor. Luati lamaile si faceti limonada! S-ar putea sa va placa si mai mult si sa va pricepeti la asta mult mai bine decat va inchipuiti. 

Always believe in the beauty of your dreams! 


Friday, October 15, 2010

The club would not be able to handle me right now...

...daca as fi acolo, sa-l ascult live.

Cam pe la ora asta este in plina desfasurare concertul lui David Guetta. Pentru ca nu am putut fi acolo, ii raman macar datoare cu un post pe blog.

Sa incep cu faptul ca e SCORPION, ca si mine? :) Sau sa incep cu faptul ca e francez, nascut in Paris si atat de blondut incat nu are cum sa nu-ti placa, chiar si acum la varsta de 42 de ani? Sau cu minunata lui cariera de DJ, unul dintre cei mai faimosi DJ worldwide?

Ii stiu melodiile inca din liceu, mi-au placut de la inceput. Daca in general sunt sceptica in ceea ce priveste melodiile nou aparute pe piata si am nevoie sa le ascult de mai multe ori pentru a ajunge sa le indragesc, cu melodiile lui David Guetta pot spune ca este intotdeauna dragoste de la prima...auditie. Fata de alte melodii care se incadreaza in acest stil, un amestec de house-pop-electro, ale lui imi incanta urechile de fiecare data cand se revarsa grabit din difuzoarele neincapatoare.

Mai este nevoie sa spun care sunt favoritele mele? "Love don't let me go", "When love takes over", "The world is mine", "Club can't even handle me right now", "Delirious", "Memories" si asa mai departe. "When love takes over" este mai deosebita pentru mine, ce-i drept, e o melodie de vara, optimista...











 [Sa ne amintim de vremurile din liceu, so 'don't let me go'...]

Wednesday, October 13, 2010

Stop chasing shadows, just enjoy the ride

With the moonlight to guide you
Feel the joy of being alive
The day that you stop running 
Is the day that you arrive.

 And the night that you got locked in
Was the time to decide
Stop chasing shadows
Just enjoy the ride. 





[ I will post the outcomings of the studio and the autumn photoshoot in the next couple of days :) ]

Saturday, October 9, 2010

Lista


Carti bune citite recent

 - toata seria Melania Lupu de Rodica Ojog Brasoveanu
 - Colectionarul, John Fowles
 - Casa de la malul marii, Esther Freud
 - Proba de caracter. Sa intelegem esenta leadership-ului prin literatura, Joseph Badaracco
- My lover's lover, Maggie O'Farrell (citita mai demult, dar G-E-N-I-A-L-A) 

Filme vazute recent (traiasca Orange film :D )

 - Inception (l-am vazut de 3 ori!!!)
 - Step Up 3D
 - Cats and Dogs: The Revenge of Kitty Galore (waaay too funny)
 - Grown Ups 
 - Going the distance (pentru cei carora le plac comediile romantice)

Filme de vazut

 - Wall Street: Money Never Sleeps
 - Ces amours-la
 - The American
 - Marti, dupa Craciun 
 - Eat Pray Love (can't wait!!!!!!!!!!)
 - The Other Guys
 - The Social Network (mai ales)
 - Charlie St Cloud (Zac Efron...)
 - You Again
 - Dinner for Shmucks
 - Little Fockers (!!!)
 - Harry Potter and the Deathly Hollows

Film groaznic vazut recent: When in Rome (horrible...) 

Memories


I remember I used to love this song.

Still I love you endlessly
And in the end I'm alive...  

Friday, October 8, 2010

I could really use a wish right now...

Dupa ce am renuntat la toate site-urile de genul "hi5" si m-am deconectat frumusel si de pe messenger, ramanand doar cu profilul de facebook, twitter si tumblr, mi-am dat seama ca probabil ar trebui sa renunt la toate.

De ce? Pentru ca daca nu dau peste vreo poza veche a vreunui prieten cu care m-am certat acum multi ani, atunci cu siguranta vad persoane pe care nu ar trebui sa le vad in anumite ipostaze. De exemplu, am fost acum ceva timp la o conferinta la care am admirat cateva zeci de minute o fotografa geniala (in opinia mea, la momentul respectiv) care fotografia evenimentul pentru care mai apoi sa dau peste ea pe facebook si sa vad ca de fapt este prietena fratelui unei colege de-a mea. Whaaaaat? Sau poate mai vreti un exemplu. Un fotograf prieten cu un prieten de-al meu este de asemenea prieten cu o prietena de-a unui fost prieten. Again, whaaaaat? M-am saturat de jungla asta sociala in care toata lumea se cunoaste cu toata lumea. Si nu pentru ca as posta lucruri mult prea personale sau care sunt legate de anumite persoane, ci pentru ca pur si simplu am incercat sa-mi pastrez un cerc de prieteni pe care chiar ii cunosc. Sau sa cunosc persoane noi care sa nu fie in niciun fel legate de cele pe care le cunosc deja.

Imi place sa arat lumii ce citesc, ce filme am vazut in ultima vreme, ce poze am facut, la ce spectacole sau concerte am fost, ce impresie mi-au lasat, ce-aa vazut pe strada, ce sentimente imi trezesc anumite lucruri. Dar nimeni nu citeste si atat. Toata lumea comenteaza (ceea ce, intr-un fel, e bine, pentru ca primesc un feedback) si toata lumea imi spune a doua zi ce mult se bucura pentru realizarea mea. Despre care a aflat, evident, de pe facebook. Am incercat sa ma amagesc, sa cred ca pot sa-mi las viata personala, cu toate incurcaturile ei, deoparte, insa nu pot. Toata libertatea asta de exprimare ma sufoca, iar lipsa de curaj a oamenilor de a-mi spune in fata ceea ce le trece prin cap, si nu pe un site oarecare, ma scoate din minti.

Eu sunt eu. Sunt aceeasi si cand ma inchid in camera cu o ceasca de ceai, un roman de dragoste si Photoshop si cand povestesc entuziasmata ultimele noutati prietenilor mei sau unor oameni pe care abia i-am cunoscut si cand postez pe blog sau facebook sau twitter sau orice alta retea sociala si sunt aceeasi cand stau tacuta intr-un colt lasand un grup galagios de oameni sa vorbeasca, limitandu-ma la a-i observa. Pe ceilalti ii vad insa altfel pe net decat in realitate, Sunt constienta ca probabil e doar o impresie, dar asta vad, deci asta simt.

Nu vreau sa mai aud ca-mi spune cineva "I know you miss him, I read your blog. But it's been years, Mia..." sau "daca nu eram la serviciu atunci, te-as fi bantuit toata viata pentru ca nu mi-ai zis de eveniment [...] am vazut pe profilul tau..." sau "mi-e dor de tine" sau ca ma intreaba "de ce ai statusul it's complicated si nu altceva?". Vreau sa ma intrebe personal si vreau sa le spun ca nu e treaba lor sau ca imi pare rau sau orice alta reactie tipica mie si vreau sa le reprosez in fata faptul ca mint cand spun unele lucruri...

Oricum, ma mai gandesc. Poate la urma urmei n-o sa le sterg pe toate sau poate o s-o fac...still undecided.


B.o.B. feat. Hayley Williams [Paramore] - Airplanes

Thursday, October 7, 2010

Hey hey hey hey hey!





Mama, put my guns in the ground
I can't shoot them anymore...

Feels like I'm knocking on heaven's door.


  Franta, esti acolo? Ma primesti? Mi-e dor de peisajele tale superbe, de vremea insorita, de fructele gustoase, de croissant-ele calde de la micul dejun, de trecatorii zambitori de pe strazi, de limba franceza, de modul atat de romantic in care toti pronunta cuvintele, de baietii cu ochi albastri si suras fatal oricarei fete, de agitatia continua din orase, de sapunurile cu arome care de acre mai dulci din magazinele de suveniruri, de crema de castane cu frisca si de friptura delicioasa de vita...

Tuesday, October 5, 2010

Thoughts on a piece of paper

Dupa trilul enervant al telefonului la ora 6 dimineata si socul cauzat de intunericul deprimant de pe strazi, a urmat o intalnire neasteptat de matinala cu...imnul Romaniei. Isi bate cineva joc de mine? Cu toate astea, mi-am amintit exact ceea ce-mi place in versurile lui, lucru pe care m-am chinuit sa-l exprim acum ceva vreme si nu mi-a iesit de nicio culoare:

...cu focul vostru-n vine,
"Viata-n libertate ori moarte!" striga toti. 

Simpla idee de libertate. Spunea Braveheart: "It's all for nothing if you don't have freedom."

Restul zilei deprimante si ploioase de toamna n-a adus decat nervi, tipete si urme de noroi pe blugii mei. Mi-e dor de vara, mi-e dor de serile calduroase si de plimbarile lungi pe strazile slab luminate, de gustul dulceag al fructelor prea coapte, de zgomotele vesele ale oamenilor din jurul meu, de saruturile furate la o petrecere oarecare, de atingeri calde si intamplatoare cu straini care zambesc frumos...Un singur lucru ma face insa sa zambesc, la plus belle chose que j'ai decouverte cet apres-midi. Et c'est quelque chose de francais, biensur :))

Friday, October 1, 2010

I'm a rockstar, baby


Lately been feeling like...

Feeling so good
Looking so bad

Rocking this skirt
Rocking this club

I'm a rockstar
Hey baby
I'm a rockstar
Hey baby

I never play the victim
Id rather be a stalker