'I can resist anything but temptation' Oscar Wilde

The blog of a cinnamon-addict, photographer and dancer.



Monday, November 16, 2009

"Presedinte" vs. "Presedintele"

Marketingul politic, sintetic definit de Jose Nivaldo Junior in cartea sa, “Machiavelli , Puterea. Istorie si marketing”, este “ansamblul de activitati care vizeaza cucerirea, pastrarea si expansiunea puterii. Realizarea acestor actiuni asigura controlul mecanismului puterii, si mai departe, desfasurarea unor activitati ce urmaresc a satisface necesitatile populatiei si a castiga adeziunea si solidaritatea acesteia.”

Am simtit nevoia sa citez acest intreg fragment deoarece el evidentiaza intr-un mod socant de simplu scopul ultim al propagandei, acela de a obtine puterea prin populatie si implicit asupra acesteia. De asemenea, se afirma aici ca activitatile de propaganda urmaresc satisfacerea unor necesitati ale poporului. Fara indoiala ca aceste necesitati sunt de natura sociala, in mare parte. In perioada premergatoare unor alegeri electorale, publicul simte nevoia sa se informeze cu privire la optiunile ce-i stau la dispozitie si sa ia o decizie bazandu-se pe aceste informatii. Daca aceasta este cea dintai nevoie a poporului, ea este clar satisfacuta. Dovada face existenta unui numar covarsitor de afise electorale, brosuri, site-uri, blog-uri, puncte de informatii si alte metode informative existente.

Nu am sa ma refer la celelalte nevoi sociale ale romanilor, caci in mod sigur, fiecare are o opinie proprie asupra satisfacerii (sau nu) a acestor nevoi. As vrea sa ma refer, indepartandu-ma putin de situatia politica a Romaniei la ora actuala, la mesajele elaborate de echipele electorale ale fiecarui candidat. Colindand Bucurestiul zilele acestea, am retinut cateva sloganuri: “Crin Antonescu presedinte – Revolutia bunului simt”, “Mircea Geoana presedinte”, “Eduard Manole presedinte – Va dau tara inapoi!”, “Sorin Oprescu presedinte – Hai Romania!”, “Basescu pentru Romania”.

Aspectul esential pe care vreau sa-l analizez este faptul ca toti candidatii la presedintie in aceasta toamna electorala 2009 au atasat de numele lor substantivul “presedinte”. Singurul candidat care incalca aceasta “regula” este Traian Basescu, pe al carui afis vom intalni substantivul articulat cu articol hotarat “presedintele”. Poate ca Romania nu este cadrul cel mai potrivit pentru a evidentia acest fapt, dar simpla adaugare a acestui articol poate schimba complet impresia electoratului. Din punct de vedere psihologic, modificarea intentionata a substantivului “presedinte” are un impact mult mai mare asupra publicului decat simpla utilizare a cuvantului in forma sa de baza. De ce? Pentru ca sugereaza discret increderea candidatului si a sustinatorilor sai ca el va castiga alegerile prezidentiale. Este ca si cum zarurile ar fi deja aruncate, voturile acordate, iar castigatorul, fara urma de indoiala, el, Traian Basescu.

Cand am remarcat acest lucru cuiva, mi s-a reprosat ca il critic pe Basescu in legatura cu ceilalti candidati. Nici vorba. Intentia mea nu este sa sustin sau sa critic pe cineva, de aceea am mentionat clar ca am sa incerc sa ma detasez de situatia actuala a domeniului politic din Romania. Nu i se poate reprosa nimic candidatului, el fiind inca presedintele in exercitiu al acestui stat. Astfel, utilizarea, in modul cel mai corect, a substantivului articulat “presedintele” ii evidentiaza pozitia in societate, in acelasi timp influentand opinia electoratului de a il vota din nou pe el. Echipa ce-l sustine pe Traian Basescu a creat intotdeauna cele mai simple si mai clare mesaje electorale, usor accesibile publicului larg. Simplitatea aceasta i-a conferit intotdeauna un avantaj in randul cetatenilor, netinand cont de gradul sau de credibilitate.

Efectul este sustinut de una dintre cele mai eficiente tactici de marketing politic, ad nauseam, un termen latin folosit pentru a exprima repetarea neincetata a aceluiasi mesaj. Poate una dintre cele mai simple si mai eficiente tehnici, repetarea unui slogan, a unui nume, a unui mesaj, lasa amprente pe memoria oamenilor, astfel incat ei ar putea sa reproduca (mai mult sau mai putin fidel) acel slogan, nume sau mesaj. Este exact ca atunci cand mergi intr-un supermarket si nu stii ce tip de mustar sa alegi si imediat iti apare in gand un faimos slogan al unei firme ce se ocupa de producerea unui astfel de produs. Si brusc, esti impins sa achizitionezi acel tip de mustar a carui reclama ai auzit-o si vazut-o de zeci de ori. Acelasi lucru se intampla si in domeniul politic. Retinand un mesaj simplu, este mai usor sa fii interesat de acel mesaj si de candidatul sustinut de mesaj.

O alta tehnica utilizata in aceasta situatie este apelul la autoritate. Daca in vremuri mai indepartate, acest apel avea o nota de violenta, de opresiune, in acest caz, poate fi privit ca un apel la autoritatea legala pe care Traian Basescu o detine. La urma urmei, sa dam Cezarului ce e al Cezarului; el este presedintele Romaniei. Iar prin reamintirea constanta a acestui fapt, constiinta colectiva a cetatenilor este influentata in modul cel mai simplu si mai corect din punct de vedere legal, politic, social.

Nu m-a pasionat niciodata politica, insa ma bucur sa vad ca, in ciuda tuturor lucrurilor, exista un marketing politic atractiv si in tara noastra, ca exista oameni care creaza mesaje eficiente datorita nivelului inalt de cunostinte in domeniul psihologiei si marketing-ului si experientei in materie. Si, intr-adevar, lupta se da intre “presedintele” si “presedinte”...

No comments: