They'll call me freedom, just like a wavin' flag

As vrea sa va spun o poveste.

In 1965, un pusti camerunez in varsta de 13 ani se inscrie intr-un club de fotbal din Douala, Camerun. Numele lui este Roger Milla.

In 1990, el inscrie 4 goluri la Campionatul Mondial, ajutandu-si tara sa ajunga in sferturile de finala. Avea 38 de ani, varsta la care majoritatea fotbalistilor se retrag. 

Pentru a sarbatori, a inceput sa danseze pe terenul de fotbal, gest care a revolutionat pentru totdeauna felul in care jucatorii isi exprima bucuria.

*

FIFA World Cup, campionatul mondial de fotbal, va avea loc in aceasta vara in Africa de Sud. De aceea, Coca-Cola, sponsor al evenimentului, a introdus o noua campanie publicitara care continua seria de campanii optimiste si pline de viata ale companiei. Intregul material este dedicat lui Roger Milla, realizarii lui si tuturor fotbalistilor care isi celebreaza victoriile prin gesturi populare.

De asemenea, este un mesaj adresat tuturor, prin care compania stimuleaza oamenii sa iasa in evidenta, sa reuseasca in viata si sa traiasca din plin. Felicitari firmei Coca-Cola pentru acest spot, ma declar impresionata de puterea imensa a sentimentelor si ideilor transmise!

Imnul FIFA World Cup 2010, care este si coloana sonora a campaniei, ii apartine unui cantaret somalez, K'naan. 

When I get older,

I will be stronger

They'll call me freedom

Just like a wavin' flag.

What else?

Imi plac reclamele Nespresso. 'What else?', ca sa fiu in concordanta cu faimoasa replica a lui George Clooney.

De ce imi plac? Simplu, fiindca sunt simple! E adevarat, exista o nota substantiala de lux si de eleganta in toate, de la mobilier, la costumul purtat de binecunoscutul actor si chiar in gesturile acestuia. Simplitatea si umorul subtil al dialogurilor mi-au incantat urechile, in timp ce secventele video centrate pe producerea Nespresso m-au facut sa poftesc la capsulele acelea divine. 

De departe, aceasta din 2009 este cea mai buna, cea mai simpatica, cel mai placut de vizionat:

Insa, nimic nu este perfect. Cea mai recenta reclama Nespresso din 2010 ma dezamageste. Pastreaza ironia replicilor, ca si in celelalte reclame, costumele elegante, totusi e parca prea lunga si parca prea lipsita de sens. De acord, am priceput mesajul transmis, nimic nu se compara cu Nespresso. Dar exista o discrepanta vizibila intre acest mesaj si limita atentiei unei persoane. Sunt prea multe pauze, care ar fi trebuit sa exprime ceva, dar, in opinia mea, nu fac decat sa-i plictiseasca oarecum pe cei ce o vizioneaza. Oamenii in general au o limita a atentiei indreptate catre reclame, iar aceasta o depaseste clar. Admitand ca publicul ce o urmareste are o anumita educatie si un anumit statut care ii confera beneficii financiare substantiale, cei care cunosc produsul il cumpara fara sa fie necesara stimularea lor prin reclame, iar cei care vor sa afle despre produs nu pot afla nimic din spotul de fata. Informatiile cu privire la produs nu abunda in niciuna dintre reclame, dar in aceasta nu se regaseste nicio informatie utila, ceea ce ar trebui sa contina fiecare spot. 

In concluzie, va recomand sa vizionati campaniile publicitare Nespresso daca va plac detaliile fine, conversatiile ironice si "witty" si, evident, daca sunteti fan George Clooney. De aparat si capsule nici nu mai vorbesc. 

P.S.: George Clooney savureaza intotdeauna o capsula aurie Nespresso (adica Finezzo Lungo, o cafea aromata cu note subtile de iasomie, de intensitate 3 pe o scara de la 1 la 10) :)

And sometimes I get nervous...

[fragment din jurnalul unei tinere]

'M-am urcat astazi in masina, trantind portiera zgomotos. M-am lipit de scaun ca si cand m-as fi cufundat intr-o imbratisare afectuoasa. Am inchis ochii si am expirat tot aerul toxic de Bucuresti care-mi stagna in plamani.

Mi-am adunat nervii in sufletu-mi speriat si mi-am promis ca am sa-i eliberez in curand, intr-o cursa nebuna. Am pornit motorul si am alunecat usor din parcare, trecand la cativa centimetri de masinile parcate alaturi. Simteam cum ochii mi se umezesc pe masura ce acceleram. Odata ajunsa pe autostrada, am pus melodia celor de la The Killers (Human, evident) pe repeat si am lasat sunetele sa imi inece deznadejdea. Am inspirat adanc si mi-am inghitit orice urma de lacrima. Am strans in palme volanul atat de tare precum te strang pe tine in brate inainte sa pleci. Nu te-ai intrebat niciodata de ce te tin atat de mult la pieptul meu, de ce iti miros parul fin, de ce incerc sa-ti conturez trasaturile fetei cu buzele inainte sa te urci in acea nenorocita de masina si sa pleci departe de mine?

Ti-ai facut un obicei din a pleca si a ma lasa sa ratacesc singura pe strazile unui oras care pare ca ma inghite. Pun pariu ca nu stii cata frica imi e de orasul asta parfuit si aglomerat. De fiecare data cand pleci, ma urc in masina si gonesc ca o descreierata pe strazi, pe autostrada. Cel mai mult imi place pe autostrada fiindca stiu ca acolo nu este nimeni care sa se holbeze disperat de curios la mine prin geam. Biata pedala de acceleratie se apleaca supusa sub talpa mea autoritara si simt cum te regasesc in sunetul ascendent al motorului.

Daca in general sunt nehotarata si tematoare in ceea ce priveste depasirile, astazi am reusit, cu un curaj care nu stiu sincer de unde provine, sa o zbughesc pe langa oricare Dacie, Peugeot sau BMW care-mi statea in cale. Nu m-am mai intrebat ca pana acum, de 1000 de ori, daca intr-adevar merg mai repede decat masina respectiva sau nu. Am vrut sa merg mai repede.

Close your eyes, clear your heart, cut the cord...

M-a calmat drumul de astazi, condusul catre o destinatie necunoscuta m-a facut sa realizez care este de fapt destinatia mea cand nu sunt la volan. Mi-am dat seama ca am atatea lucruri de facut si eu alerg fara sens pe o autostrada plina de gropi si denivelari, in loc sa accept faptul ca te vei intoarce. Mereu te intorci. Si acum zambesc, e timpul sa revin cu picioarele pe pamant si sa-mi vad de viata...'

The art of progress

Am vazut From Paris with Love de curand. Mi s-a parut doar un alt film de actiune de duzina. Desi cei 2 actori principali, John Travolta si Jonathan Reys Meyers, pareau sa promita ca filmul merita cu adevarat vazut, per total a fost dezamagitor. As fi ipocrita sa spun ca nu mi-a placut Travolta (si aici, dar si in "The Taking of Pelham 123") sau anumite efecte speciale din timpul asalturilor. Nimic din toate astea nu-mi schimba insa parerea proasta despre film.

Totusi, exista un episod din productie care mi-a gadilat simturile si m-a facut sa visez [la Paris] din nou. Nu, nu strazile inguste, nici cladirile vechi, limba franceza nici atat. Gratia miscarilor si torsul lin al unui Audi A8. Asta a fost. Ni se prezinta masina in toata splendoarea ei urmarind un Volvo pe o autostrada. Unghiurile din care a fost filmata mi se par excelente pentru a putea admira impecabilul design al masinii, interiorul extrem de spatios si comfortabil si abilitatea divina de a fi controlata la milimetru. Imi imaginez cum e sa-i simti textura volanului in maini, vibratia acestuia la viteza aceea uluitoare si sunetul seducator al motorului atunci cand soferul apasa neindurator pedala de acceleratie. Pulsul iti creste odata cu acul turometrului si reusesti sa respiri odata cu trecerea automata a acestei minunatii intr-o treapta superioara de viteza din cele 8 disponibile.

Poti vedea cu adevarat ceea ce specialisti au numit 'Audi pre sense', un fel de al saptelea simt. O camera video scaneaza drumul din fata dumneavoastra. Aceasta este integrata in oglinda retrovizoare, cel mai inalt punct din interiorul unui automobil si are o viteza de redare de 25 de imagini pe secunda, cu o rezolutie care pana acum nu a fost disponibila in industria automobilistica. [informatii de pe site-ul www.audi.ro]

Daca in Romania, masina isi va face aparitia abia luna aceasta, putem totusi sa stam in fata ecranului si sa urmarim cu rasuflarea taiata cursa splendida facuta de mica bijuterie a industriei automobilistice. 

Campania publicitara este si ea pe masura masinii: bazata pe o idee simpla, cea a dezvoltarii/progresului prin tehnologie, cu o succesiune armonioasa de scene ce evidentiaza etapele acestui proces (de la schite la proiectarea software-ului), o coloana sonora ascendenta, explozia de muzicalitate suprapunandu-se clipei prezentarii rezultatului final: Audi A8. Restul e arta, cuvintele mele ar fi de prisos.

De ce este "clientul stapanul nostru"?

Ascultam intr-o zi cu mare interes cum un tanar de 20 si ceva de ani spunea urmatoarele lucruri (blasfemii in opinia mea): "Mie mi se pare ca in ultima vreme clientul a ajuns sa aiba prea mult control asupra firmelor. Este inadmisibil sa vezi cum clientul obliga firmele sa inoveze in mod constant. A ajuns sa aiba o putere prea mare si cred ca in curand firmele vor pierde total controlul asupra clientilor."

Si am stat si m-am intrebat daca nu cumva cea nebuna sunt eu. Desi, intr-o lume care pune din ce in ce mai mult accent pe o comunicare bi-directionala (firma-client), pe feedback-ul primit de la clienti, pe imbunatatirea activitatii firmei pentru acesti clienti, pe calculul valorii pe durata de viata a clientului, mi se pare putin absurd pana si sa ma gandesc ca are dreptate. La ce am ajunge daca firmele ne-ar controla pe noi si nu noi pe ele? Cum s-ar putea dezvolta ca firma si ca societate daca nu s-ar concentra asupra celor care dau viata afacerii si comunitatii? Cum ar fi sa ii ignore pe cei care aduc profit? Ar mai exista? Cu siguranta, nu!

Draga domnule student, daca firmele nu ar pleca urechea la ceea ce spun clientii lor si nu le-ar asculta nevoile creand produse speciale pentru fiecare necesitate, atunci cu siguranta am trai subjugati de acesti monstri multinationali. Nu ca nu am fi deja. Dar parca e mai bine totusi sa le spunem noi ce nevoi avem in loc sa acceptam sa ni le impuna ei pe cele care le convin cel mai mult din punct de vedere financiar. Poate iti doresti un iPod cu o memorie mai mare la care sa asculti muzica pentru a te izola de societate, poate iti doresti un televizor 3D pentru a vedea fictiunea intr-o noua dimensiune, poate iti doresti o ciocolata cu umplutura de martipan. Pentru ca tu si altii ca tine aveti nevoi, firmele care se ocupa de productia de astfel de bunuri se conformeaza si le creeaza pentru voi. 

Daca nu te-ar asculta si nu le-ar crea, ai fi nemultumit si te-ai revolta. Iata deci de ce ajunge clientul sa aiba atata control asupra entitatilor economice. Iata de ce ceea ce ai spus tu este o ipocrizie enorma daca stam sa-ti analizam personalitatea de client.

Parca ma simt mai usurata spunand asta, desi stiu ca acest domn student nu-mi va citi in veci post-ul. Sper insa sa inteleaga, chiar si pe alte cai, importanta relatiilor cu clientii din cadrul firmelor si motivatia acestora de a se supune clientilor pentru ca, asa cum bine spun specialistii in marketing: "Clientul este stapanul nostru!"

Marketing love

[Celor care cred ca lumea asta cu iubire va scapa

Celor care cred ca dragostea va mai schimba ceva...]

Ceea ce refuza unii cu incapatanare sa vada este ca toate lucrurile din lumea aceasta au fost facute din dragoste si cu dragoste. Tatal meu imi spunea candva ca pana si semafoarele sunt facute din dragoste pentru oameni. Oamenii din ziua de astazi insa uita acest aspect si se pierd cu totul in valtoarea stresului, a banilor, a vietii lipsite de sens. 

Desi multi sunt de parere ca marketingul este adeseori lipsit de etica si de orice principiu moral, el poate fi totusi perceput ca o manifestare de iubire fata de oameni, fata de nevoile lor. Pana si ura izvoraste din iubire si astfel se creeaza un cerc vicios; nu putem scapa de iubire. Putem promova singuratatea, izolarea si individualismul zeci de ani de acum incolo, dar nu putem nega faptul ca ni se infatiseaza in fiecare zi exemple de reusite care nu sunt bazate pe altceva decat pe iubire.

Oamenii sunt deschisi la schimbarile in bine, la manifestarile de afectiune si la vorbele bune. Iata de ce reclame precum cele in care vedem parinti afectuosi cu odraslele lor ne impresioneaza peste masura. Am putea oare sa promovam serviciile medicale sau de asistenta sociala aratand monstruozitati de genul celor de la stirile de la ora 5? 

Nu, oamenii vor sa li se ofere iubire, compasiune, sprijin. Asa ca multe campanii publicitare pentru autoturisme vor arata siguranta, cele pentru mancaruri familii fericite, cele pentru ONG-uri pasiune pentru cauze nobile. Sa numim asta manipulare? (Am putea, depinde de perceptia fiecaruia.)

Concluzia este ca oamenii iubesc sa li se ofere dragoste sub orice forma si vor face alegeri (de produse/servicii, brand-uri, companii, oameni, institutii etc) in functie de grija si atentia cu care sunt tratati. Pentru companii, asta ar fi un impuls sa-si revada practicile de relatii cu clientii, pentru oameni, o simpla recomandare: sa iubeasca sincer, s-o arate si sa nu se teama sa vada dragostea care-i inconjoara.

 [din credinta unui suflet tulburat]

C vs C

You all know the funny Citroen commercials with the car that can dance. 

Although at their release dates, they managed to get everyone's attention, Chevrolet came up with a commercial that demolished Citroen's brilliant promotional campaign. This is an example of how fast the business world changes and how any unbelievably good thing discovered can soon be surpassed by a simple and clear idea. 

You are right! It is an anti-commercial! It is mean! It does nothing but mock Citroen's idea! But look at how well it does all that. Not only does it make us laugh in a most sincere way, but it also makes us realize that brilliant things (Citroen's dancing car) can sometimes be pushed aside by practical things ("Get real" - Chevrolet Aveo's slogan). Surely, we all like watching an unusual car, but when it comes to actually buying one, we must make sure it's practical and real enough. 

Someone noticed that unlike other car commercials, this one does not contain any price for the car. Chevrolet does not want to reveal it, and not because it's too expensive, but because it hopes to entice watchers so that they can themselves research the car's price. 

It's funny how simplicity can take over brilliance, right?

"I never thought that I'd do something like that, when I saw you two it hit me like a heart attack"

[Titlu: Eamon - How could you bring him home]

What makes this one so special? Are o poveste foarte clara, induiosatoare chiar. Creatorii au reusit o transpunere geniala a unei intamplari atat de des intalnite in realitatea de zi cu zi a oamenilor in lumea canina. Cine spunea ca ceea ce ne deosebeste de animale este abilitatea de a rationa si de a avea sentimente primeste din nou o palma in plina fata, de data aceasta tristetea luand locul enervarii. 

Pe langa faptul ca atrage atentia prin stimularea unei corzi sensibile a privitorilor, continua sa tina publicul cu sufletul la gura pana la sfarsit, asta poate si datorita melodiei mai mult decat potrivite de pe fundal. Daca n-as fi stiut ca este reclama la Bridgestone si ca, in mod inevitabil firma isi va promova calitatea si performantele, sfarsitul ar fi avut cu adevarat un impact destul de puternic asupra mea. Cu toate astea, o savurez cu placere de fiecare data cand o vad.  

Your cigarette stained lies

And I know that it’s complicated

But I’m a loser in love

So baby raise a glass to mend

All the broken hearts

Of all my wrecked up friends

...

I'll never talk again

And I’ll never love again.

The reason is you

Talpile timide ale fetei pasira usor pe nisipul fierbinte. La inceput timida, incepu mai apoi sa alerge catre marea de un albastru infinit. Alerga pe nisipul auriu fara a se gandi la felul in care arata, la felul in care o vad ceilalti. In goana ei nebuna dupa amintiri scapa din mana palaria de paie, arunca esarfa alba ce pana atunci statuse spanzurata de gatul ei subtire, isi trecu mana prin par si se lasa purtata de valul amintirilor.

***

Era o seara de vara, exact ca cea de acum. Teribil de calduroasa. Coplesitoare, chiar. El statea pe malul marii. Buclele sale aurii reflectau lumina puternica a soarelui de iulie. Statea cu picioarele intinse pe nisipul fierbinte, cu mainile afundate adanc in milioanele de particule aurii ce pareau ca se intind pana la infinit. Capul ii era usor aplecat pe spate astfel incat fata putu sa-i distinga trasaturile atat de familiare ale fetei. Ochii ii erau inchisi ca un scut ce-i proteja privirea de razele arzatoare ale soarelui. Nu a auzit-o cand a ajuns langa el, dar a simtit-o cand si-a sprijinit capul de umarul sau si a luat-o in brate. Ramasera imbratisati asa mult timp...

[a reason to start over new, and the reason is you]