Want you to make me feel like...

De data asta as vrea sa comentez un videoclip al unei melodii, m-am cam saturat de spot-urile publicitare. (Da, cine s-ar fi gandit ca voi ajunge sa spun asa ceva?) Melodia in sine nu este o capodopera muzicala, e doar placuta, comerciala, populara. Artista, la fel. Voce draguta, promovare intensa, caracter puternic.

Este vorba despre "Only girl (in the world)" - Rihanna. De ce imi place acest videoclip mai mult decat altele? Datorita culorilor. Si da, aici ma influenteaza enorm perspectiva fotografica. Tot videoclipul este sufocat de culori puternice, contrastante, supra-saturate. Iarba e roz, cerul portocaliu, stancile bleumarin si as putea continua. Cu toate astea, atmosfera este una paradoxal de lejera, in mare masura datorita hainelor vaporoase si delicate pe care le poarta Rihanna, dar si datorita gesturilor ei feminine.

De fapt, tot videoclipul este unul deosebit de feminin. Scenele slow-motion in care ea fie se da in leagan, fie isi arcuieste seducator spatele in timp ce volanasele rochiei ii flutura in vant, felul in care vantul adie delicat, miscandu-i buclele de un rosu intens, hainele din materiale fluide, vaporoase, petalele de trandafiri care cad peste ea, mangaind-o, toate acestea subliniaza ideea de feminitate, de delicatete si farmec specific unei fete. Unei fete "unice", asa cum sugereaza titlul. Rihanna ne este prezentata in ipostaze amuzante, copilaroase, dar si seducatoare, de aici putand sa deducem ca este exact acel tip de fata pe care iti este imposibil sa n-o iubesti.

Peisajele si decorurile sunt de-a dreptul irezistibile, desi poate cam cliseice: un camp rosiatic cu reflexe aurii, un perete de flori sufocant de verde, un lan de flori multicolore, niste stanci, o intindere de apa, un leagan imens care pare coborat din nori si o noapte luminata de un foc de artificii.

Si mai mult decat toate astea mi-a placut felul in care partea audio se sincronizeaza cu partea instrumentala, mai ales pe la minutul 3, montajul mi se pare impecabil. De asemenea, mi-a placut scena finala, in care ea face nenumarate piruete in apropierea unui copac in care sunt atarnate...rochii. Da, rochii, de diferite culori. Si in interiorul rochiilor se afla lumini care se aprind la anumite intervale, bineinteles in ritmul melodiei. How ingenious is that? Sunt complet data pe spate de acest mic detaliu, insesizabil celor care au urmarit videoclipul o singura data, pe fuga.

Pe scurt, combinatia de culori (magenta, bleumarin, verde, portocaliu, alb, negru) ma fascineaza, ma inspira si ma seduce. Dar exact asta nu va place voua, am dreptate? :))  Dupa ce am urmarit videoclipul de cateva ori bune, m-am decis sa adaug ceva mai spicy fotografiilor mele, culori mai intense si mai vii. Sa fie o idee asa de rea?

Enjoy the colors! :) 

 

Shake up the happiness! :)

Ca multi altii, ador reclamele de Craciun de la Coca-Cola. Feeling-ul specific acestei perioade vine abia dupa ce am vazut pentru prima oara reclama de Craciun. Color me commercial, dar asta functioneaza la mine.

Reclama de anul acesta se numeste Snow Globes si il infatiseaza pe traditionalul Mos Craciun care savureaza o Coca-Cola aducand bucurie unui orasel dintr-un glob. Creatorii au pastrat atmosfera specifica reclamelor din anii precedenti: orasel plin de zapada si decoruri traditionale de Craciun, camioanele Coca-Cola, familia adunata in jurul mesei si bineinteles, bucuria sarbatorilor. Cu toate astea, se simte o diferenta fata de campaniile promotionale de pana acum. Mos Craciun era de obicei in mijlocul actiunii, pe cand acum el se afla in spatele cortinei, aducand oamenilor bucurie prin simpla miscare a globului.

Desi am auzit comentarii cum ca muzica nu s-ar potrivi deloc de data asta, fiind preferata o melodie mai linistita, asemanatoare celor din trecut, eu cred cu tarie ca este o schimbare foarte buna. Melodia celor de la Train, Shake up Christmas, este mai mult decat adecvata. Versurile intaresc ideea de shaking up the town, punandu-l in miscare, motivand oamenii sa guste din plin bucuria Craciunului, iar partea instrumentala se integreaza foarte bine in repertoriul de melodii dinamice, vesele, utilizate de The Coca-Cola Company in campaniile publicitare. [Sa nu uitam cuvantul central al acestora: "happiness".]

Firul actiunii este foarte original: vedem cum un angajat plictisit dintr-un supermarket ajunge cu usurinta acasa, la familia si prietenii sai, dupa o cursa intr-un...carucior, doamna dintr-un TV ajunge direct in bucataria din TV-ul alaturat, gata sa guste mancarea delicioasa, catelul de pe strada ajunge in casa unei familii iubitoare, spre bucuria copilului, iar tanara de pe banca din parc ajunge in bratele tanarului de pe aceeasi banca. Toata lumea este fericita, end of story.

Inca nu am gasit o marca mai bine definita decat Coca-Cola, cu niste campanii publicitare mai reusite si cu mesaje mai clare sau mai originale. (Desi recunosc, Orange este pe calea cea buna :P ) De asta, reclamele Coca-Cola de sarbatori sunt cele care imi trezesc interesul pentru perioada ce urmeaza si nu reclamele altor companii.

 Merry Christmas! Have a smashing one this year!

Si pentru ca sunt mare fan Train, here's the whole song:

Anti-tantari! :)

Sloganul meu preferat vara aceasta? 

Cu siguranta "Magic FM. Muzica pentru o piele fina."

Povestea este urmatoarea: "Postul de radio Magic Fm difuzeaza un sunet de o frecventa insuportabila pentru tantari. Pentru prima data in Romania, un post de radio indeparteaza tantarii!" [Sursa: magicfm.ro] 

Este un subiect controversat. Unii spun ca este adevarat si eficient in timp ce altii neaga cu inversunare orice urma de realitate in afirmatiile postului de radio.

Cu toate acestea, pe mine m-a atras. [Poate pentru ca urasc din rasputeri tantarii. Sau poate pentru ca muzica este cu adevarat buna.]

Refresh your world!

Titlu: Pepsi - Africa

Protagonisti: Didier Drogba, Thierry Henry, Lionel Messi, Frank Lampard, Ricardo Kaka

Soundtrack: Akon - Oh Africa

Povestea: Pentru a-si astampara setea cu Pepsi, bine-cunoscutii jucatori de fotbal trebuie sa joace impotriva unor tineri africani. Nimic mai simplu, veti spune. Dar nu este asa. Africanii isi dovedesc la fiecare pas creativitatea, de la formarea unui teren de fotbal alcatuit din oameni pana la castigarea partidei prin inversarea portilor. Intreg jocul este presarat cu obstacole menite sa impiedice starurile sa castige. In final, tinerii africani isi sarbatoresc victoria alaturi de cei 5 jucatori profesionisti, savurand cu drag Pepsi.

In spatele acestei campanii se afla ideea de unitate, de inventivitate si de sprijin pentru dezvoltarea tinerilor. Protagonistii nu au fost selectati intamplator, ei fiind activ implicati in diferite programe umanitare. 

Creatorii campaniei se pot declara multumiti, clipul este revitalizant, incurajator si amuzant in acelasi timp. Parca nu te poti abtine cand il vezi pe cel mai bun jucator din lume, Lionel Messi, lovindu-se de o creanga a unui copac si ramanand in afara terenului. De asemenea, creativitatea africanilor se dovedeste a fi nemarginita cand, in urma unui sut puternic al lui Drogba, mingea care trebuia sa ajunga in poarta africanilor ajunge de fapt propria lor poarta. Cum este posibil acest lucru? Simplu, oamenii care formau marginea terenului se deplaseaza pana cand jumatatile de teren se inverseaza, iar cei 5 "magnifici" privesc uimiti cum tocmai au fost invinsi de catre niste copii din Africa. Si toate astea prin puterea mintii, mai mult decat prin abilitatile fotbalistice ale acestora. 

Si la final v-as recomanda cu mare caldura un film exceptional care prezinta o mica parte din viata din Africa, "Invictus".

Magic is finally here

You see, I can be myself now finally,

In fact there's nothing I can't be

I want the world to see you be with me...

They'll call me freedom, just like a wavin' flag

As vrea sa va spun o poveste.

In 1965, un pusti camerunez in varsta de 13 ani se inscrie intr-un club de fotbal din Douala, Camerun. Numele lui este Roger Milla.

In 1990, el inscrie 4 goluri la Campionatul Mondial, ajutandu-si tara sa ajunga in sferturile de finala. Avea 38 de ani, varsta la care majoritatea fotbalistilor se retrag. 

Pentru a sarbatori, a inceput sa danseze pe terenul de fotbal, gest care a revolutionat pentru totdeauna felul in care jucatorii isi exprima bucuria.

*

FIFA World Cup, campionatul mondial de fotbal, va avea loc in aceasta vara in Africa de Sud. De aceea, Coca-Cola, sponsor al evenimentului, a introdus o noua campanie publicitara care continua seria de campanii optimiste si pline de viata ale companiei. Intregul material este dedicat lui Roger Milla, realizarii lui si tuturor fotbalistilor care isi celebreaza victoriile prin gesturi populare.

De asemenea, este un mesaj adresat tuturor, prin care compania stimuleaza oamenii sa iasa in evidenta, sa reuseasca in viata si sa traiasca din plin. Felicitari firmei Coca-Cola pentru acest spot, ma declar impresionata de puterea imensa a sentimentelor si ideilor transmise!

Imnul FIFA World Cup 2010, care este si coloana sonora a campaniei, ii apartine unui cantaret somalez, K'naan. 

When I get older,

I will be stronger

They'll call me freedom

Just like a wavin' flag.

What else?

Imi plac reclamele Nespresso. 'What else?', ca sa fiu in concordanta cu faimoasa replica a lui George Clooney.

De ce imi plac? Simplu, fiindca sunt simple! E adevarat, exista o nota substantiala de lux si de eleganta in toate, de la mobilier, la costumul purtat de binecunoscutul actor si chiar in gesturile acestuia. Simplitatea si umorul subtil al dialogurilor mi-au incantat urechile, in timp ce secventele video centrate pe producerea Nespresso m-au facut sa poftesc la capsulele acelea divine. 

De departe, aceasta din 2009 este cea mai buna, cea mai simpatica, cel mai placut de vizionat:

Insa, nimic nu este perfect. Cea mai recenta reclama Nespresso din 2010 ma dezamageste. Pastreaza ironia replicilor, ca si in celelalte reclame, costumele elegante, totusi e parca prea lunga si parca prea lipsita de sens. De acord, am priceput mesajul transmis, nimic nu se compara cu Nespresso. Dar exista o discrepanta vizibila intre acest mesaj si limita atentiei unei persoane. Sunt prea multe pauze, care ar fi trebuit sa exprime ceva, dar, in opinia mea, nu fac decat sa-i plictiseasca oarecum pe cei ce o vizioneaza. Oamenii in general au o limita a atentiei indreptate catre reclame, iar aceasta o depaseste clar. Admitand ca publicul ce o urmareste are o anumita educatie si un anumit statut care ii confera beneficii financiare substantiale, cei care cunosc produsul il cumpara fara sa fie necesara stimularea lor prin reclame, iar cei care vor sa afle despre produs nu pot afla nimic din spotul de fata. Informatiile cu privire la produs nu abunda in niciuna dintre reclame, dar in aceasta nu se regaseste nicio informatie utila, ceea ce ar trebui sa contina fiecare spot. 

In concluzie, va recomand sa vizionati campaniile publicitare Nespresso daca va plac detaliile fine, conversatiile ironice si "witty" si, evident, daca sunteti fan George Clooney. De aparat si capsule nici nu mai vorbesc. 

P.S.: George Clooney savureaza intotdeauna o capsula aurie Nespresso (adica Finezzo Lungo, o cafea aromata cu note subtile de iasomie, de intensitate 3 pe o scara de la 1 la 10) :)

The art of progress

Am vazut From Paris with Love de curand. Mi s-a parut doar un alt film de actiune de duzina. Desi cei 2 actori principali, John Travolta si Jonathan Reys Meyers, pareau sa promita ca filmul merita cu adevarat vazut, per total a fost dezamagitor. As fi ipocrita sa spun ca nu mi-a placut Travolta (si aici, dar si in "The Taking of Pelham 123") sau anumite efecte speciale din timpul asalturilor. Nimic din toate astea nu-mi schimba insa parerea proasta despre film.

Totusi, exista un episod din productie care mi-a gadilat simturile si m-a facut sa visez [la Paris] din nou. Nu, nu strazile inguste, nici cladirile vechi, limba franceza nici atat. Gratia miscarilor si torsul lin al unui Audi A8. Asta a fost. Ni se prezinta masina in toata splendoarea ei urmarind un Volvo pe o autostrada. Unghiurile din care a fost filmata mi se par excelente pentru a putea admira impecabilul design al masinii, interiorul extrem de spatios si comfortabil si abilitatea divina de a fi controlata la milimetru. Imi imaginez cum e sa-i simti textura volanului in maini, vibratia acestuia la viteza aceea uluitoare si sunetul seducator al motorului atunci cand soferul apasa neindurator pedala de acceleratie. Pulsul iti creste odata cu acul turometrului si reusesti sa respiri odata cu trecerea automata a acestei minunatii intr-o treapta superioara de viteza din cele 8 disponibile.

Poti vedea cu adevarat ceea ce specialisti au numit 'Audi pre sense', un fel de al saptelea simt. O camera video scaneaza drumul din fata dumneavoastra. Aceasta este integrata in oglinda retrovizoare, cel mai inalt punct din interiorul unui automobil si are o viteza de redare de 25 de imagini pe secunda, cu o rezolutie care pana acum nu a fost disponibila in industria automobilistica. [informatii de pe site-ul www.audi.ro]

Daca in Romania, masina isi va face aparitia abia luna aceasta, putem totusi sa stam in fata ecranului si sa urmarim cu rasuflarea taiata cursa splendida facuta de mica bijuterie a industriei automobilistice. 

Campania publicitara este si ea pe masura masinii: bazata pe o idee simpla, cea a dezvoltarii/progresului prin tehnologie, cu o succesiune armonioasa de scene ce evidentiaza etapele acestui proces (de la schite la proiectarea software-ului), o coloana sonora ascendenta, explozia de muzicalitate suprapunandu-se clipei prezentarii rezultatului final: Audi A8. Restul e arta, cuvintele mele ar fi de prisos.

De ce este "clientul stapanul nostru"?

Ascultam intr-o zi cu mare interes cum un tanar de 20 si ceva de ani spunea urmatoarele lucruri (blasfemii in opinia mea): "Mie mi se pare ca in ultima vreme clientul a ajuns sa aiba prea mult control asupra firmelor. Este inadmisibil sa vezi cum clientul obliga firmele sa inoveze in mod constant. A ajuns sa aiba o putere prea mare si cred ca in curand firmele vor pierde total controlul asupra clientilor."

Si am stat si m-am intrebat daca nu cumva cea nebuna sunt eu. Desi, intr-o lume care pune din ce in ce mai mult accent pe o comunicare bi-directionala (firma-client), pe feedback-ul primit de la clienti, pe imbunatatirea activitatii firmei pentru acesti clienti, pe calculul valorii pe durata de viata a clientului, mi se pare putin absurd pana si sa ma gandesc ca are dreptate. La ce am ajunge daca firmele ne-ar controla pe noi si nu noi pe ele? Cum s-ar putea dezvolta ca firma si ca societate daca nu s-ar concentra asupra celor care dau viata afacerii si comunitatii? Cum ar fi sa ii ignore pe cei care aduc profit? Ar mai exista? Cu siguranta, nu!

Draga domnule student, daca firmele nu ar pleca urechea la ceea ce spun clientii lor si nu le-ar asculta nevoile creand produse speciale pentru fiecare necesitate, atunci cu siguranta am trai subjugati de acesti monstri multinationali. Nu ca nu am fi deja. Dar parca e mai bine totusi sa le spunem noi ce nevoi avem in loc sa acceptam sa ni le impuna ei pe cele care le convin cel mai mult din punct de vedere financiar. Poate iti doresti un iPod cu o memorie mai mare la care sa asculti muzica pentru a te izola de societate, poate iti doresti un televizor 3D pentru a vedea fictiunea intr-o noua dimensiune, poate iti doresti o ciocolata cu umplutura de martipan. Pentru ca tu si altii ca tine aveti nevoi, firmele care se ocupa de productia de astfel de bunuri se conformeaza si le creeaza pentru voi. 

Daca nu te-ar asculta si nu le-ar crea, ai fi nemultumit si te-ai revolta. Iata deci de ce ajunge clientul sa aiba atata control asupra entitatilor economice. Iata de ce ceea ce ai spus tu este o ipocrizie enorma daca stam sa-ti analizam personalitatea de client.

Parca ma simt mai usurata spunand asta, desi stiu ca acest domn student nu-mi va citi in veci post-ul. Sper insa sa inteleaga, chiar si pe alte cai, importanta relatiilor cu clientii din cadrul firmelor si motivatia acestora de a se supune clientilor pentru ca, asa cum bine spun specialistii in marketing: "Clientul este stapanul nostru!"

Marketing love

[Celor care cred ca lumea asta cu iubire va scapa

Celor care cred ca dragostea va mai schimba ceva...]

Ceea ce refuza unii cu incapatanare sa vada este ca toate lucrurile din lumea aceasta au fost facute din dragoste si cu dragoste. Tatal meu imi spunea candva ca pana si semafoarele sunt facute din dragoste pentru oameni. Oamenii din ziua de astazi insa uita acest aspect si se pierd cu totul in valtoarea stresului, a banilor, a vietii lipsite de sens. 

Desi multi sunt de parere ca marketingul este adeseori lipsit de etica si de orice principiu moral, el poate fi totusi perceput ca o manifestare de iubire fata de oameni, fata de nevoile lor. Pana si ura izvoraste din iubire si astfel se creeaza un cerc vicios; nu putem scapa de iubire. Putem promova singuratatea, izolarea si individualismul zeci de ani de acum incolo, dar nu putem nega faptul ca ni se infatiseaza in fiecare zi exemple de reusite care nu sunt bazate pe altceva decat pe iubire.

Oamenii sunt deschisi la schimbarile in bine, la manifestarile de afectiune si la vorbele bune. Iata de ce reclame precum cele in care vedem parinti afectuosi cu odraslele lor ne impresioneaza peste masura. Am putea oare sa promovam serviciile medicale sau de asistenta sociala aratand monstruozitati de genul celor de la stirile de la ora 5? 

Nu, oamenii vor sa li se ofere iubire, compasiune, sprijin. Asa ca multe campanii publicitare pentru autoturisme vor arata siguranta, cele pentru mancaruri familii fericite, cele pentru ONG-uri pasiune pentru cauze nobile. Sa numim asta manipulare? (Am putea, depinde de perceptia fiecaruia.)

Concluzia este ca oamenii iubesc sa li se ofere dragoste sub orice forma si vor face alegeri (de produse/servicii, brand-uri, companii, oameni, institutii etc) in functie de grija si atentia cu care sunt tratati. Pentru companii, asta ar fi un impuls sa-si revada practicile de relatii cu clientii, pentru oameni, o simpla recomandare: sa iubeasca sincer, s-o arate si sa nu se teama sa vada dragostea care-i inconjoara.

 [din credinta unui suflet tulburat]

Bad romance, great marketing

De fiecare data cand urmaresc acest videoclip, vad o scena cu totul si cu totul noua, pe care n-am observat-o inainte. De fiecare data ma surprinde cate un element (fie el vizual sau audio). De fiecare data ma minunez cate controverse poate starni si de cat succes se poate bucura.

"Bad Romance", videoclipul cel mai socant, din punctul meu de vedere, al lui Lady GaGa este unul dintre cele mai recente si extraordinare exemple de strategii de marketing de succes. Cea mai noua descoperire a lui Akon, Lady GaGa este descrisa ca fiind "original de vulgara", foarte talentata si extravaganta. Ceea ce creaza in colaborare cu cei de la Kon Live si RedOne ajunge repede in topurile muzicale din intreaga lume. De ce?

Pentru ca are un stil inconfundabil, extravagant, dar si vulgar. Pentru ca are o voce surprinzator de buna. Pentru ca este tanara si ambitioasa si se afirma nu numai prin cantecele neobisnuite, dar si prin intreaga ei atitudine si conduita. Pentru ca face lumea sa vorbeasca despre ea. Pentru ca apasa pe butoanele rumorii, asa cum le numeste Mark Hughes: "neobisnuit", "scandalos", "remarcabil", "tabu".Pentru ca se desprinde de turma, insa apare ca un simbol al unei societati in cautare de nou si deosebit. Pentru ca poate capta atentia presei in cateva clipe (amintiti-va de toata controversa legata de sexul cantaretei).

Toate aceste lucruri o fac un caz exemplar de buzzmarketing de prima clasa. Ramane de vazut daca povestea sa va deveni o cariera mai lunga si mai plina de succese decat cea a Madonnei, dar cred ca are toate sansele. Videoclipul "Bad Romance" este cu un pas mai departe in neobisnuit decat cele de dinaintea sa, oglindind perfect extravaganta versurilor si a muzicii. Vi-l recomand pentru simplul motiv ca este o realizare extraordinara: scenele sunt pe cat de socante, pe atat de atragatoare. Usor de retinut si de fredonat, melodia este una de succes, temporar ce-i drept, comerciala, dar reprezentativa pentru societatea in care traim.

O viata in publicitate - Claude C. Hopkins (1866-1932)

Daca exista o carte paradoxal de demodata si curenta in acelasi timp, atunci cu siguranta aceasta poarta numele de “Publicitate stiintifica” si este scrisa de unul dintre pionierii din domeniul publicitatii, Claude C. Hopkins. Acesta a creat ceea ce sunt considerate astazi principiile orientative ale succesului in publicitate.

Prima oara cand mi-au cazut ochii pe aceasta opera valoroasa, am remarcat un citat al “Parintelui publicitatii”, David Ogilvy. Acesta spune: “Nimanui nu ar trebui sa i se permita sa aiba de-a face cu publicitatea pana nu a citit de sapte ori Publicitate Stiintifica. Mie mi-a schimbat viata.” Cuvintele rostite de remarcabilul om de afaceri care a creat faimosul slogan Dove “Numai Dove contine o patrime crema hidratanta” si care a impins acest sapun pe locul 1 in topul Statelor Unite, omagiaza “clasicul abecedar citit si astazi de catre cei mai buni autori de slogane publicitare ai momentului”. Venind de la o personalitate de succes in domeniu, recomandarea respectivei carti nu ne poate insufla decat incredere in textul de referinta al lui Hopkins.

Un ghid practic, usor de citit si de inteles, Publicitate stiintifica enunta clar si la obiect tehnici de marketing si advertising care sunt aplicabile si in lumea de afaceri din zilele noastre, desi a fost publicat in 1923. Autorul cartii considera ca publicitatea exista numai si numai pentru a vinde ceva si ca ea poate fi masurabila si poate justifica rezultatele produse. Publicitatea este un domeniu care, in opinia sa, implica foarte putine riscuri in comparatie cu alte domenii de activitate, acest fapt datorandu-se trecerea publicitatii de la o loterie la cea mai sigura forma de afaceri.

Gandirea sa se baza pe maximizarea vanzarilor sub orice forma tinand cont de faptul ca cei care vor citi sloganurile vor fi cei interesati de produsul respectiv, fiind deci inutil sa adresezi un slogan altor segmente decat celor tinta pentru produs. Reclamele pot fi ignorate, astfel, este necesar ca textul folosit sa fie scurt, concis, specific, adevarat, convingator, sa spuna toata povestea produsului si sa atinga consumatorii in punctul lor slab. De asemenea, atitudinea recomandata este una pozitiva, reclamele negativiste indepartand potentialii clienti. Mai mult decat atat, el sfatuieste oamenii de publicitate sa transmita populatiei, prin mesajul publicitar, ce sa faca, nu ce sa nu faca.

Cel mai important principiu al advertisingului pe care l-am regasit in cartea sa este acela care spune ca drumul catre succes trece prin oamenii simpli, acestia formand majoritatea coplesitoare.

Vorbind despre el insusi si despre cariera sa, Claude C. Hopkins spune: “Sunt sigur ca nu as putea sa-i impresionez pe bogati, pentru ca nu-i cunosc. Nu am incercat niciodata sa vand ceea ce cumpara ei. Sunt convins ca ar fi fost un esec daca as fi incercat sa cand un Rolls-Royce, Tiffany&Company sau piane Steinway. Nu cunosc reactiile celor bogati. Dar le stiu pe cele ale oamenilor obisnuiti. Imi place sa vorbesc cu muncitorii, sa observ gospodinele care trebuie sa-si numere banutii, sa castig increderea si sa aflu ambitiile baietilor si fetelor din patura de jos. Dati-mi ceva ce ei isi doresc si le voi atinge coarda sensibila. Cuvintele mele vor fi simple, propozitiile scurte. Invatatii n-au decat sa-si bata joc de stilul meu. Cei bogati si frivoli n-au decat sa rada de toate astea. Dar in milioane de camine umile lumea va citi si cumpara. Vor simti ca autorul textelor ii cunoaste. Iar ei, in publicitate, reprezinta 95% din clientela noastra.”



Varianta online in limba engleza a cartii:
http://www.scientific-advertising.co.uk/

"Presedinte" vs. "Presedintele"

Marketingul politic, sintetic definit de Jose Nivaldo Junior in cartea sa, “Machiavelli , Puterea. Istorie si marketing”, este “ansamblul de activitati care vizeaza cucerirea, pastrarea si expansiunea puterii. Realizarea acestor actiuni asigura controlul mecanismului puterii, si mai departe, desfasurarea unor activitati ce urmaresc a satisface necesitatile populatiei si a castiga adeziunea si solidaritatea acesteia.”

Am simtit nevoia sa citez acest intreg fragment deoarece el evidentiaza intr-un mod socant de simplu scopul ultim al propagandei, acela de a obtine puterea prin populatie si implicit asupra acesteia. De asemenea, se afirma aici ca activitatile de propaganda urmaresc satisfacerea unor necesitati ale poporului. Fara indoiala ca aceste necesitati sunt de natura sociala, in mare parte. In perioada premergatoare unor alegeri electorale, publicul simte nevoia sa se informeze cu privire la optiunile ce-i stau la dispozitie si sa ia o decizie bazandu-se pe aceste informatii. Daca aceasta este cea dintai nevoie a poporului, ea este clar satisfacuta. Dovada face existenta unui numar covarsitor de afise electorale, brosuri, site-uri, blog-uri, puncte de informatii si alte metode informative existente.

Nu am sa ma refer la celelalte nevoi sociale ale romanilor, caci in mod sigur, fiecare are o opinie proprie asupra satisfacerii (sau nu) a acestor nevoi. As vrea sa ma refer, indepartandu-ma putin de situatia politica a Romaniei la ora actuala, la mesajele elaborate de echipele electorale ale fiecarui candidat. Colindand Bucurestiul zilele acestea, am retinut cateva sloganuri: “Crin Antonescu presedinte – Revolutia bunului simt”, “Mircea Geoana presedinte”, “Eduard Manole presedinte – Va dau tara inapoi!”, “Sorin Oprescu presedinte – Hai Romania!”, “Basescu pentru Romania”.

Aspectul esential pe care vreau sa-l analizez este faptul ca toti candidatii la presedintie in aceasta toamna electorala 2009 au atasat de numele lor substantivul “presedinte”. Singurul candidat care incalca aceasta “regula” este Traian Basescu, pe al carui afis vom intalni substantivul articulat cu articol hotarat “presedintele”. Poate ca Romania nu este cadrul cel mai potrivit pentru a evidentia acest fapt, dar simpla adaugare a acestui articol poate schimba complet impresia electoratului. Din punct de vedere psihologic, modificarea intentionata a substantivului “presedinte” are un impact mult mai mare asupra publicului decat simpla utilizare a cuvantului in forma sa de baza. De ce? Pentru ca sugereaza discret increderea candidatului si a sustinatorilor sai ca el va castiga alegerile prezidentiale. Este ca si cum zarurile ar fi deja aruncate, voturile acordate, iar castigatorul, fara urma de indoiala, el, Traian Basescu.

Cand am remarcat acest lucru cuiva, mi s-a reprosat ca il critic pe Basescu in legatura cu ceilalti candidati. Nici vorba. Intentia mea nu este sa sustin sau sa critic pe cineva, de aceea am mentionat clar ca am sa incerc sa ma detasez de situatia actuala a domeniului politic din Romania. Nu i se poate reprosa nimic candidatului, el fiind inca presedintele in exercitiu al acestui stat. Astfel, utilizarea, in modul cel mai corect, a substantivului articulat “presedintele” ii evidentiaza pozitia in societate, in acelasi timp influentand opinia electoratului de a il vota din nou pe el. Echipa ce-l sustine pe Traian Basescu a creat intotdeauna cele mai simple si mai clare mesaje electorale, usor accesibile publicului larg. Simplitatea aceasta i-a conferit intotdeauna un avantaj in randul cetatenilor, netinand cont de gradul sau de credibilitate.

Efectul este sustinut de una dintre cele mai eficiente tactici de marketing politic, ad nauseam, un termen latin folosit pentru a exprima repetarea neincetata a aceluiasi mesaj. Poate una dintre cele mai simple si mai eficiente tehnici, repetarea unui slogan, a unui nume, a unui mesaj, lasa amprente pe memoria oamenilor, astfel incat ei ar putea sa reproduca (mai mult sau mai putin fidel) acel slogan, nume sau mesaj. Este exact ca atunci cand mergi intr-un supermarket si nu stii ce tip de mustar sa alegi si imediat iti apare in gand un faimos slogan al unei firme ce se ocupa de producerea unui astfel de produs. Si brusc, esti impins sa achizitionezi acel tip de mustar a carui reclama ai auzit-o si vazut-o de zeci de ori. Acelasi lucru se intampla si in domeniul politic. Retinand un mesaj simplu, este mai usor sa fii interesat de acel mesaj si de candidatul sustinut de mesaj.

O alta tehnica utilizata in aceasta situatie este apelul la autoritate. Daca in vremuri mai indepartate, acest apel avea o nota de violenta, de opresiune, in acest caz, poate fi privit ca un apel la autoritatea legala pe care Traian Basescu o detine. La urma urmei, sa dam Cezarului ce e al Cezarului; el este presedintele Romaniei. Iar prin reamintirea constanta a acestui fapt, constiinta colectiva a cetatenilor este influentata in modul cel mai simplu si mai corect din punct de vedere legal, politic, social.

Nu m-a pasionat niciodata politica, insa ma bucur sa vad ca, in ciuda tuturor lucrurilor, exista un marketing politic atractiv si in tara noastra, ca exista oameni care creaza mesaje eficiente datorita nivelului inalt de cunostinte in domeniul psihologiei si marketing-ului si experientei in materie. Si, intr-adevar, lupta se da intre “presedintele” si “presedinte”...