Am asteptat toti cu sufletul la gura sa inceapa. Am vazut cu totii primele minute din ceea ce s-a vrut a fi unul dintre cele mai importante evenimente ale anului. Am asistat, de asemenea si la sfarsitul istoric.
In ciuda tuturor asteptarilor si entuziasmului creat in jurul sau, Campionatul Mondial de Fotbal 2010 n-a impresionat. Sau cel putin nu pe mine. La inceput am fost de-a dreptul scoasa din minti din cauza vuvuzelelor, insa m-am obisnuit cu fiecare partida. Nu si alte sute de mii de fani ai fotbalului care au creat pagini speciale pe bine-cunoscutul site Facebook impotriva acestor obiecte simbolice.
A fost creata o minge speciala pentru acest campionat, Jabulani. Cea mai rotunda minge din istorie, s-a spus, pentru a se inscrie cat mai multe goluri. Cu toate acestea, golurile inscrise au fost destul de putine, lucru care a enervat multa lume. Printre cele mai frumoase goluri se numara cel al lui Tevez din partida Argentina-Mexic, cel al lui Robben din partida Olanda-Slovacia (ambele dispute din optimile de finala), golurile fantastice ale lui Villa, atacantul Spaniei si bineinteles, cele ale lui Forlan, cu precadere cel inscris impotriva Germaniei din finala mica.
Am vazut echipe foarte bine inchegate, precum Germania si Spania, dar si echipe care au fost eliminate inca din prima etapa pe buna dreptate: fosta campioana mondiala din 2006, Italia si invinsa din acelasi an, Franta. Dezamagirile nu s-au inregistrat numai in cadrul jucatorilor, ci si pe bancile tehnice. Maradona, regele fotbalului, a fost infrant ca antrenor, desi toata lumea se astepta sa isi duca echipa pana in finala campionatului, asa cum a facut ca jucator. Argentina a parasit concursul in sferturile de finala. Cel mai iubit fotbalist al lumii si-a luat ramas bun cu lacrimi in ochi, iar omologul sau brazilian, Dunga a demisionat.
Spectacol a fost, ce-i drept, mai ales la nivelul echipelor care n-au pornit ca favorite. Cand vine vorba de meciurile mult asteptate, am vazut minute in sir in care jucatorii au tras de timp, avand asigurata calificarea in optimi sau victoria. Au fost si momente penibile. Meciul Spania-Paraguay: ambele echipe au obtinut cate un penalty la interval de 2 minute...pe care le-au ratat. Ultima speranta a Africii, continentul-gazda al campionatului, s-a stins odata cu eliminarea din sferturile de finala a Ghanei. Sa ne amintim de imensa ratare a lui Gyan de la 11 metri...
In final, s-a dovedit a fi o finala europeana, mai mult decat mondiala, disputa suprema dandu-se intre Olanda si Spania. Singura echipa din afara batranului continent a fost Uruguay, infranta de Germania in finala mica. Marea castigatoare si detinatoarea curenta a trofeului este Spania. Asa cum a prezis Paul.
Cine e Paul?
O caracatita.
Ce face el?
Pai, a inceput prin a prezice rezultatele Germaniei si a fost utilizata si pentru stabilirea marii castigatoare.
Si a prezis corect?
Eu ma indoiesc ca o caracatita poate prezice ceva, insa, da, a ghicit. De fiecare data. Si toti oamenii maturi din aceasta lume au ascultat-o...[no comment, pentru ca as fi prea rautacioasa]
In concluzie, am avut un mega-mediatizat eveniment de fotbal, vizionat de oameni din toate colturile lumii in case, in terase si baruri, pe strazi. Un campionat cu o securitate indoielnica (a se vedea incidentul cu fanul care a reusit sa patrunda in vestiarul echipei engleze), cu un arbitraj la fel de indoielnic si cu o finala urmarita de 1 miliard de oameni, fara a-i pune la socoteala pe cei din baruri, de pe strazi sau care au vizionat-o pe Internet sau pe telefonul mobil. Imaginati-va! 1 miliard de oameni!
A fost o perioada de neuitat pentru multi, eu cel putin i-am dedicat o luna intreaga. O luna intreaga in care m-am deconectat de orice altceva (familie, prieteni etc...care mi-au reprosat-o, evident). Am tinut cu Germania pana in ultimele clipe si am inchis ochii inlacrimati cand am auzit fluierul de final. Dar mi-a placut. Aici imi iau ramas bun de la acest Campionat Mondial si astept cu nerabdare urmatoarea editie care va avea loc in 2014 in Brazilia.
