Studio photoshoot

Date: 30 - 31 October 2010
Location: Studio Fotograf, Bucharest
Photo session with: Elena, Andreea, Ana, Andreea B, Monica

Outcomings:

Behind the scenes:

 

You can find more photos from the shoot on my deviantArt profile and on my Flickr profile
and more backstage shots on my Facebook profile.

The only cab on the road

Imi place sa merg la teatru pentru ca stiu de fiecare data ca timp de cateva ore ma voi detasa de tot ce ma inconjoara. Nu conteaza ca piesa e o comedie sau o drama, imi plac toate la fel de mult pentru sentimentul de relaxare, detasare, dilatare a timpului pe care mi-l ofera. Desigur, sunt piese si piese, unele bune, altele mai putin bune, unele imi plac mai mult, la altele as pleca dupa prima jumatate de ora. Cu toate astea, mersul la teatru ma salveaza. De toata jungla asta din oras, de presiunile familiei, de sentimentele contradictorii care ma coplesesc.

Stiu ca atunci cand voi ajunge in sala, imi voi inchide telefonul, ma voi deconecta complet, ma voi cufunda in scaunul moale, imi voi sprijini capul de spatar si voi astepta cuminte inceputul spectacolului. Pret de 2-3 ore imi permit doar sa observ viata (altora), fara a fi eu implicata in actiunea prezentata. Este o mare usurare pentru mine sa merg intr-un astfel de loc, un mic paradis...Nu ca nu mi-ar placea sa-mi traiesc viata din plin, cu lucrurile ei bune si rele, insa, in orasul asta, simt uneori nevoia sa asist doar la ceea ce se intampla. Toata aglomeratia indiferenta a orasului ma sufoca uneori, iar frigul iernii ma face sa ma simt si mai speriata...

Sometimes I think I'm the only cab on the road... 

 

Use somebody like you

This year's just gonna be this song 4 days later [ because all my memories of you are fading away and don't you dare accuse me of forgetting you! I just realized I was waay too young, as you obviously pointed out at that time. But you know me, never understood what you were saying. And you know that "I could use somebody"... ]

Toata lumea se distreaza fiindc-asa vreau eu :>

De 7 ani incoace, exista un singur lucru neschimbat de Craciun. Merg la concertul lui Stefan Banica Jr. de la Sala Palatului si de fiecare data e intr-o duminica. (Pentru cei care vor stramba din nas cand vor citi asta:) Da, imi place muzica lui, imi place de el ca persoana (unii au gusturi mai ciudate, ce sa le faci?), dar mai mult decat atat, imi place atmosfera pe care o creaza la fiecare concert.

Concertul de Craciun este semnalul meu de alarma in cazul in care nu simt spiritul Craciunului, cum ar fi anul acesta. Merg acolo ca sa ma destind, sa cant pana ragusesc, sa dansez in spatiul stramt dintre randurile cu scaune vechi si deloc comfortabile, sa ma simt bine alaturi de ai mei. N-o sa ma mai vedeti pe mine dansand cu parintii mei cu vreo alta ocazie!

Omul canta de toate pentru toti, de la melodii consacrate in industria muzicala (anul trecut a cantat piesele lui Dean Martin, anul acesta ne-a ridicat pe toti in picioare cu "It's a heartache" a lui Bonnie Tyler), la cantece tipice de Craciun pana la piese de pe noul sau album. Toate la fel de frumoase, vesele, menite sa faca cele 2 ore de concert un prilej de bucurie atat pentru cei mari cat si pentru cei mai mici. E singurul spectacol la care am vazut un public atat de divers din punct de vedere al varstei, dar si al stilului de viata. Poti regasi printre spectatori oameni in varsta, tineri, copii, old-fashioned people, oameni de afaceri, dansatori, oameni de televiziune si nonconformisti.

De asemenea, omul si face de toate: canta, danseaza, canta la pian, schimba vreo 5 chitare...

Exista, desigur, si parti nu tocmai imbucuratoare. De exemplu, intotdeauna prima melodie pe care o canta dupa ce este chemat inapoi pe scena este "Veta". Sincer, mi se pare o melodie stupida, cu versuri la fel de stupide, insa cu mare atractie la public. Recunosc, am dansat si eu, am cantat si eu, dar asta numai pentru ca feeling-ul pe care il capatasem in seara aceea nu ma lasa sa ma opresc din having fun.

Se schimba multe lucruri de la an la an in spectacolul sau. Spectacolul de lumini si imagini devine din ce in ce mai sofisticat si mai atragator, coregrafia baletului sau este din ce in ce mai buna, iar atmosfera generala din ce in ce mai vesela. Stefan Banica Jr ne indeamna de fiecare data sa ne bucuram de muzica buna, de notele explozive ale rock'n'roll-ului, de bucuriile pe care ni le ofera viata ("Daca ti-ai facut damblaua si-ai crezut in visul tau/ Atunci sigur n-ai de ce sa-ti para rau/ Vreme trece, vreme vine/ Suntem niste simpli spectatori/ Vreme trece, vreme vine/ Asa-i in viata asta, te nasti si apoi mori") si ne dedica la sfarsit aceeasi piesa nemuritoare, Can't help falling in love.



Anul asta cel mai mult mi-a placut sa o vad pe sotia lui dansand si distrandu-se in primele randuri, alaturi de fetita lor, o copila cu rochita si bucle stranse in 2 codite jucause...

El Classico, noiembrie 2010

A trecut ceva vreme de cand nu am mai vazut un meci atat de frumos. Stiu ca acest comentariu vine 3 saptamani mai tarziu, dar cred ca am sa imi amintesc meciul o vreme buna de acum incolo.

FC Barcelona vs. Real Madrid 

Primera Division 

29.11.2010

5 - 0 

 Un meci plin de forta, dinamism si spectacol adevarat. Desi Barcelona a controlat practic tot jocul, nu putem neglija scenele de fotbal adevarat regizate impecabil de jucatorii ambelor echipe. Am sa spun de la inceput ca sunt mare fan FC Barcelona, mi se pare o echipa foarte bine inchegata, o echipa care pune accent pe participarea tuturor jucatorilor aflati pe teren, pe cooperarea acestora, fata de alte echipe care pur si simplu isi etaleaza vedetele. Nu se poate contesta, Barcelona isi are si ea vedetele ei: Messi, David Villa, Puyol etc Acestia au facut, impreuna cu coechipierii lor, un meci fantastic cap-coada.

Zarurile au fost aruncate inca de la inceputul meciului cand Barcelona a inscris primul gol prin Xavi in minutul 9 al partidei. De aici, lucrurile au mers ca pe roate pentru "extraterestri". Golul lui Pedro a pregatit publicul pentru cele 2 adevarate torpile ale lui David Villa, pentru ca totul sa se incheie cu un Jeffren hotarat sa umileasca pana la capat Real Madrid-ul. Un "El Classico" pe masura asteptarilor, meciul a tinut in suspans publicul prin ritmul alert si actiunile remarcabile ale jucatorilor de prima clasa.

Au existat numeroase momente de tensiune si lipsa de fair-play, concretizate in branciul dat de Cristiano Ronaldo lui Guardiola, eliminarea lui Sergio Ramos si alte numeroase gesturi furioase ale jucatorilor neputinciosi ai Real-ului. Casillas, ingenuncheat de atacurile fulgeratoare ale catalunezilor, isi arunca mainile in aer, acceptand umilinta acelei nopti. Jose Mourinho, "cel mai bun manager al unei echipe de fotbal" sta resemnat pe banca sa si priveste, incapabil sa mai schimbe ceva. O atitudine care-si merita esecul, din punctul meu de vedere.

As fi vrut poate sa vad ceva mai multa inventivitate in jocul Real-ului. Barcelona este, asa cum a demonstrat-o in nenumarate meciuri, o echipa mai buna, mai valoroasa prin jocul sau, insa as fi sperat ca madrileni sa opuna mai multa rezistenta. Este de apreciat efortul lor per total, insa 5-0 de pe tabela nu arata decat o infrangere umilitoare pentru o echipa de talia Real Madrid-ului.

Un meci superb, in care am vazut niste goluri impresionante prin simplitatea lor, niste constructii originale si eficiente, si 2 echipe care stiu ce inseamna fotbalul adevarat. De asta apreciez eu fotbalul european (Premiere League, Primera Division, Bundesliga, Serie A, Champions' League) si nu suport sub nicio forma fotbalul romanesc.

Eh, dar nu ma luati in seama, convingeti-va singuri!

Hitch

Someone once asked me which movie has inspired me most. 

Basic principles: no matter what, no matter when, no matter who... any man has a chance to sweep any woman off her feet. He just needs the right broom.  

Sara: What should we toast to?  
Hitch: Never lie, steal, cheat, or drink. But if you must lie, lie in the arms of the one you love. If you must steal, steal away from bad company. If you must cheat, cheat death. And if you must drink, drink in the moments that take your breath away. 

Begin each day as if it were on purpose.   

 

Life is not the amount of breaths you take, it's the moments that take your breath away.

HITCH. 

Reasons? No need for me to write them down...

 

Crush

 

Do you ever think when you're all alone

All that we can be, where this thing can go?

Am I crazy or falling in love?

Is it really just another crush?

 

Shake up the happiness! :)

Ca multi altii, ador reclamele de Craciun de la Coca-Cola. Feeling-ul specific acestei perioade vine abia dupa ce am vazut pentru prima oara reclama de Craciun. Color me commercial, dar asta functioneaza la mine.

Reclama de anul acesta se numeste Snow Globes si il infatiseaza pe traditionalul Mos Craciun care savureaza o Coca-Cola aducand bucurie unui orasel dintr-un glob. Creatorii au pastrat atmosfera specifica reclamelor din anii precedenti: orasel plin de zapada si decoruri traditionale de Craciun, camioanele Coca-Cola, familia adunata in jurul mesei si bineinteles, bucuria sarbatorilor. Cu toate astea, se simte o diferenta fata de campaniile promotionale de pana acum. Mos Craciun era de obicei in mijlocul actiunii, pe cand acum el se afla in spatele cortinei, aducand oamenilor bucurie prin simpla miscare a globului.

Desi am auzit comentarii cum ca muzica nu s-ar potrivi deloc de data asta, fiind preferata o melodie mai linistita, asemanatoare celor din trecut, eu cred cu tarie ca este o schimbare foarte buna. Melodia celor de la Train, Shake up Christmas, este mai mult decat adecvata. Versurile intaresc ideea de shaking up the town, punandu-l in miscare, motivand oamenii sa guste din plin bucuria Craciunului, iar partea instrumentala se integreaza foarte bine in repertoriul de melodii dinamice, vesele, utilizate de The Coca-Cola Company in campaniile publicitare. [Sa nu uitam cuvantul central al acestora: "happiness".]

Firul actiunii este foarte original: vedem cum un angajat plictisit dintr-un supermarket ajunge cu usurinta acasa, la familia si prietenii sai, dupa o cursa intr-un...carucior, doamna dintr-un TV ajunge direct in bucataria din TV-ul alaturat, gata sa guste mancarea delicioasa, catelul de pe strada ajunge in casa unei familii iubitoare, spre bucuria copilului, iar tanara de pe banca din parc ajunge in bratele tanarului de pe aceeasi banca. Toata lumea este fericita, end of story.

Inca nu am gasit o marca mai bine definita decat Coca-Cola, cu niste campanii publicitare mai reusite si cu mesaje mai clare sau mai originale. (Desi recunosc, Orange este pe calea cea buna :P ) De asta, reclamele Coca-Cola de sarbatori sunt cele care imi trezesc interesul pentru perioada ce urmeaza si nu reclamele altor companii.

 Merry Christmas! Have a smashing one this year!

Si pentru ca sunt mare fan Train, here's the whole song:

When it rains, it pours and opens doors...

'Cause it's been raining outside these days...

Every word I didn't say caught up in some busy day...

 

Azi nu!

Remember how I used to say I love photography and photo editing? Well, today I hate it with all my heart. I've just spent 5 exhausting hours editing the photos from yesterday and frankly, I wish I could lie on the floor and wake up tomorrow afternoon with nothing else on my agenda. But no. I still have lots of things to do and a lot of alarm clocks to set to wake me up at 6 am tomorrow (just in case I turn one of them off).

And the result? 2 numb fingers, doubtful sight, shaky hands, dizziness, a bunch of crappy photos and also lots of thouhgts like "hmm, u think anyone will pay u ever again to do such a crappy job, Mia?"

So right now I don't want to talk to anyone, I'm gonna do sth I've never done before: I'm gonna turn off my cell phone so you can't reach me. End of story. We'll talk tomorrow, I'm taking tonight off socializing.

GOmentorship, sau unde merg eu de 2 ori pe luna

Miercuri, 22 septembrie, de la 19.00 a avut loc prima editie GOmentorship "Cand voi fi mare" din aceasta toamna. Nu mai fusesem pana atunci la nicio astfel de conferinta si m-am indragostit de ea inca de la primii invitati. Imi amintesc ca era o zi plictisitoare si m-am decis sa fac ceva constructiv. Nici nu mi-am inchipuit ca aveam sa raman fidela evenimentului.

De atunci merg la fiecare 2 saptamani (de fiecare data cand are loc). M-au vrajit locatia absolut minunata si inspiring, invitatii care mai de care mai sociabili si cu o povestioara de viata mai interesanta, atmosfera confortabila si motivationala. Daca la inceput nu s-au umplut decat cateva banci, au fost editii la care nu mai aveai loc sa arunci un ac in sala, lucru care n-a putut decat sa ma bucure. Era ticsit de tineri dornici de inspiratie, ca si mine, tineri cu mintea si sufletul deschise la noi experiente. Iar experienta de mentorship mi se pare una cu totul si cu totul deosebita.


Se intampla in felul urmator: in fiecare editie sunt invitati 4 oameni sa spuna ce isi doreau sa devina cand erau mici si cum au ajuns exact sa faca ceea ce fac la momentul acesta. De asemenea, fiecare isi spune opinia in legatura cu mentorii si eventual, definesc cateva astfel de persoane care i-au infleuntat. Mi-am dat seama, din toate povestirile invitatilor, cat de importanti sunt oamenii pe care ii cunosti de-a lungul vietii, cat de mult te pot influenta (fie in bine, fie in rau) si mai ales cat de important este sa socializezi. Pana la urma, n-ai de unde sa stii de unde iti vine inspiratia!

Daca ar trebui sa aleg un vorbitor care m-a impresionat cel mai mult, as fi intr-o mare dificultate. N-as sti pe cine sa aleg, fiecare poveste e diferita si frumoasa in felul ei. Si din fiecare am invatat cate ceva. Imi amintesc de primul invitat, Tiberiu Soare, dirijor la Opera Nationala, care mi-a ramas intiparit in minte ca o persoana care a avut un vis, o pasiune, pe care a transformat-o intr-o meserie si nu s-a abatut nicio clipa de la drumul sau. Imi amintesc si de cei care au jonglat cu pasiunile si visele marete de cariera si care au avut curajul sa isi schimbe parcursul profesional atunci cand au simtit nevoia sa o faca. O persoana care mi-a placut extraordinar de mult a fost Adela Rogojinaru. Ea ne-a impartasit ca nu face lucruri care nu-i plac si mi s-a parut cea mai sanatoasa atitudine care poate conduce catre succes. In ciuda constrangerilor venite din partea parintilor, a scolii etc, si eu am acelasi impuls si este placut sa vezi ca exista oameni cu care te asemeni si care au reusit sa-si croiasca un drum de succes in viata. Si, in fine, mi-a placut foarte mult Serban Mestecaneanu. Pentru ca sunt pasionata de fotografie. Pentru ca mi-a placut atitudinea lui. Dar mai ales pentru ca cei care se ocupa de GOmentorship mi-au ascultat sugestia de a aduce un fotograf sa vorbeasca.

Le recomand tuturor evenimentul, fie ca deja stiu exact ce vor sa faca in viata, fie ca sunt la fel de dezorientati ca si mine. Este o experienta unica sa stai si sa asculti niste lucruri personale pe care probabil nu le dezvaluie prea des cei care sunt invitati sa vorbeasca aici. E o sursa foarte buna de inspiratie si motivatie, care nu implica niciun fel de responsabilitate; cei care vin aici vin din pura placere. Cunosc multi oameni pe care i-am "corupt" sa participe si care acum sunt fideli evenimentului si lucrul asta ma multumeste nespus.

P.S.: si daca toate astea nu va conving, veniti macar sa vedeti sala, este de-a dreptul breath-taking! :)

She's on fire

Date: 24th October 2010
Location: Comana Park, somewhere near Giurgiu
Photo session with: Merve, Fabian, Sorin

Outcomings

Behind the scenes

You can find more photos from the shoot on my deviantArt profile and on my Flickr profile
and more backstage shots on my Facebook profile.

The Social Network

Am fost in sfarsit sa-l vad. The Social Network. Atat de genial cum mi-am inchipuit. [Pentru cei care nu stiu inca, imi petrec o mare parte a zilei pe Facebook, de unde si interesul crescut fata de acest subiect.]

Poate cel mai important lucru de spus este:

Mark Zuckerberg: If you guys were the inventors of Facebook, you'd have invented Facebook.  

Mi-a placut foarte mult atitudinea indiferenta si aroganta pustiului. Mi-a placut melodia care se repeta de-a lungul filmului. And I'm now speechless.

 

Just the way you are...

♥ 

Everybody needs some time on their own...

'Cause nothin' lasts forever

 
And we both know hearts can change

 
And it's hard to hold a candle

 
  In the cold November rain...

 
We've been through this such a long long time

 
Just tryin' to kill the pain

 
But lovers always come and lovers always go

 
An no one's really sure who's lettin' go today

 
Walking away

 
If we could take the time to lay it on the line

 
I could rest my head

 
Just knowin' that you were mine

 
All mine

 
So if you want to love me

 
then darlin' don't refrain

 
Or I'll just end up walkin'

 
  In the cold November rain...

Sometimes I need some time...on my own

Sometimes I need some time...all alone

 
Everybody needs some time...on their own

 
  Don't you know you need some time...all alone...

I just wanna feel...

Era ceata si frig de dimineata cand am pasit pe treptele blocului. Metroul a fost aglomerat si am intarziat la curs. Dar am avut (si inca mai am) o mare pofta de viata. Asa ca am petrecut ziua asta pe melodiile lui Robbie Williams.

La 21 de ani:

- stiu exact ce vreau sa fac in viata, pentru prima oara :)) fotografie + galerie de arta
- my head speaks a language I don't understand
- mi-am propus sa nu iubesc prea serios. Before I fall in love, I'm preparing to leave him... 
- nu mi-e teama sa imi exprim sentimentele, orice valenta ar avea (pozitive/negative)
- ma consider mai French decat oricand
- merg la concerte rock si ascult in acelasi timp Taylor Swift, fara sa-mi pese de opiniile voastre
- imi place sa imbratisez oamenii si am inceput s-o fac din ce in ce mai des
- mi-e dor de mare si as vrea s-o vizitez iarna
- nimic nu mi se pare imposibil, nimeni nu e prea sus pe scara asta imaginara pentru a putea comunica cu el/ea
- imi iubesc iPhone-ul
- I like dating. si atat.
- citesc Cella Serghi si ma regasesc atat de mult in ea...
- ma trezesc la 6-7 dimineata si a inceput sa-mi placa
- mi-e frica sa raman singura acasa, doar eu si gandurile mele si de aceea hoinaresc toata ziua prin oras
- o admir pe Coco Chanel
- dansez mai mult ca oricand
- I got too much life running through my veins...

Happy birthday to me! 

 

If living is without you...

I personally don't like Mariah Carey that much. But Leona Lewis is simply amazing ♥

O ador

O ador. Punct.

Pentru ca e scorpion. Pentru ca l-a iubit pe Camil Petrescu. Pentru ca a locuit in Franta. Pentru ca este o adevarata comoara nationala. Pentru ca este o scriitoare incredibila, prea putin apreciata in cadrul literaturii romane. Pentru ca nu ii este teama sa-si astearna povestea pe hartie cu o pasiune peste masura de puternica si cu un talent innascut.

Si-a dorit sa scrie un roman. Si l-a scris. Pe langa el, a mai scris multe altele. Imi place determinarea si ambitia ei. Vreti o dovada? Cititi "Cartea Mironei".

Imi place si felul in care il descrie pe Camil Petrescu, cum ii reda cuvintele si gesturile. Iata o replica pe care acesta i-o da cand ea ii spune ca vrea sa stie tot: "Imi place cand te uiti in ochii mei, fiindca intinzi gatul atat de mult, incat buza de jos n-o mai atinge pe cealalta, si dintii, cei doi din mijloc, ies la iveala pe neasteptate, poznasi..." V-am zis ca o ador pentru ca este indragostita, ca si mine, de Camil Petrescu? Ei bine, vi-o mai spun o data si inca o data si inca o data, pentru ca nu ma mai satur...

Cititi-o, asta e recomandarea mea. Cella Serghi.

"Am cetit romanul scris la maşină al Cellei S. E de o bogăţie faptică, de o sensibilitate, de o autenticitate care depăşeşte cu mult tot ce aşteptam anul acesta de la ea... E totuşi mediocru prin incultura ei, e plin de gafe, dintre care una singură (dintre sute şi sute) ar îngropa o carte... Totuşi e un material care, uşor prelucrat, ar da o carte de mare succes"
Camil Petrescu

Listen!

So old, but so good...

Oh, now I'm done believing you

You don't know what I'm feeling

I'm more than what you made of me

I followed the voice you think you gave to me

But now I gotta find my own... 

If life gives you lemons, make lemonade!

Deja simt ca picioarele mele alearga fara mine, simt ca nu eu le controlez, nu eu le spun sa alerge cat mai repede pe asaltul rece si umed al strazii tipic bucurestene. Parca e o strada fara sfarsit, un covor multicolor de frunze care ma directioneza catre destinatie. Nr. 114, incep sa raman fara respiratie si mi-e frig. Strang umbrela, e inutil s-o mai tin deschisa, oricum ma ploua, si ma infasor mai strans in paltonul subtire de toamna. Nr. 88...e o zi groaznica.

Vad cladirea. Nr. 62-66, un munte de sticla si placi maronii in jungla de casute mici si vechi. Strada Aurel Vlaicu. Am ajuns la destinatie, imi dau seama de asta fiindca vad oameni adunati in jurul cladirii, oameni imbracati elegant, care surad relaxati. Un domn mai in varsta ma intreaba ce caut. Ah, concursul Time Out, reusesc sa ingaim tragandu-mi sufletul. Intrati, intrati, ma indeamna. In cladire, o doamna zambitoare cu o lista de invitati imi cere numele si surade complice cand il aude. Sa fi...? ah, as vrea eu. Ma pofteste inauntru, ma indeamna sa imi scot paltonul, sa cer o bautura de la bar si sa mananc una dintre bunatatile asezate pe masutele de la fereastra pana incepe gala. Dar n-o mai ascult de mult, iar privirea mea se indreapta lacoma catre sirul lung de poze atarnate in dreptul ferestrelor. Oamenii din incapere se uita si ei la acelasi lucru, isi atintesc aratatorul catre o poza care le atrage atentia si rad copios, fericiti ca sunt acolo, fericiti ca sunt nominalizati si ca pot admira toate acele poze minunate.

Nu-mi scot paltonul, nu cer o bautura si nici nu mananc din antreuri. Simt cum intregul Pamant se invarte incredibil de repede cu mine si mi se taie respiratia in timp ce scanez rapid pozele. "Unde este a mea? Unde este a mea? Unde este...?' Intrebarea ma obsedeaza si trec printre oameni catre sirul de poze din cealalta parte a salii. O vad si inima-mi tresalta de bucurie. Ma simt atat de mandra incat mi se umezesc ochii. Iata poza care a fost selectata sa intre in finala, precum mi-au spus in e-mail. Si celelalte poze sunt frumoase, dar a mea e a mea. Si uite inca una! Tot a mea! Nu ma pot abtine si fata-mi schiteaza un zambet urias. Oare seman cu Julia Roberts? Gandul imi fuge la "Mananca, roaga-te, iubeste!" si la cat de mult ma inspira povestea. Fotografa din apropiere ma vede si apasa imediat pe butonul de declansare. A surprins un moment perfect, isi zice in sinea ei.

Ma dezbrac de palton, raman in rochia mea de lana si ma asez langa un perete. Nu cunosc pe nimeni si nici nu am adus pe nimeni. De ce? Nu stiu, ma gandesc ca am fost o proasta, dar pe urma gandul ca asta e realizarea mea si a nimanui altcuiva ma copleseste si ma simt din nou mandra. Iau o revista de pe masa si o rasfoiesc. Fotografa se ascunde dupa colt si ma prinde din nou intr-un instantaneu reusit, citind atenta o revista. Ce bine va da pe site si in paginile numarului urmator!

Gala incepe. Se prezinta juriul, oameni pe care nu-i cunosc, oameni care se ocupa de proiectul acesta. Un singur chip mi-e familiar, cel al unei cunoscute prezentatoare de stiri din Romania. Spune cat de greu i-a fost sa aleaga din toate cele peste 100 de poze. Toate sunt frumoase. Cata dreptate poate avea! Ma simt mai mica acum si parca zambetul mi s-a sters partial. Dar nu e timp de gandit, se anunta castigatorii...

"...mentiunea la categoria Oameni Care Ne Plac este castigata de doamna...Mihaela Campion!" Nestiutorule, sunt domnisoara Mihaela Campion! Ma desprind natural de stalp si ma duc sa-mi iau premiul si sa rostesc cateva cuvinte. Ce sa spun? A fost o adevarata placere sa-l fotografiez, omul cu flasneta e de ceva vreme pe Lipscani. Ma bucur ca exista si lucruri vintage si frumoase in Bucuresti...

"Aveti un nume predestinat!" "Multumesc, mi s-a mai spus..."

Pozele vor ramane expuse in cladire si vor aparea in numarul din noiembrie al revistei Time Out. Felicitari tuturor, mi se pare ireal. Nu-mi pasa de premiu, mi-am vazut visul cu ochii. Pozele mele au fost expuse si aratau atat de bine, pentru mine e un pas urias...nu-mi mai e teama. Imi place ce fac si ma simt de parca pentru asta m-as fi nascut. Imi pierdusem scopul in viata? Iata ca l-am regasit! Sa-mi vad pozele expuse, asta este visul meu si stiu exact cum sa-l implinesc...

Va plac portocalele si faceti intotdeauna suc din ele. Dar la un moment dat, viata vi le ia si nu mai aveti parte de suc de portocale. Va da, in schimb, lamai. Nu stiti ce sa faceti cu ele, va plac atat de mult portocalele incat nu puteti decat sa plangeti pierderea lor. Luati lamaile si faceti limonada! S-ar putea sa va placa si mai mult si sa va pricepeti la asta mult mai bine decat va inchipuiti. 

Always believe in the beauty of your dreams! 

The club would not be able to handle me right now...

...daca as fi acolo, sa-l ascult live.

Cam pe la ora asta este in plina desfasurare concertul lui David Guetta. Pentru ca nu am putut fi acolo, ii raman macar datoare cu un post pe blog.

Sa incep cu faptul ca e SCORPION, ca si mine? :) Sau sa incep cu faptul ca e francez, nascut in Paris si atat de blondut incat nu are cum sa nu-ti placa, chiar si acum la varsta de 42 de ani? Sau cu minunata lui cariera de DJ, unul dintre cei mai faimosi DJ worldwide?

Ii stiu melodiile inca din liceu, mi-au placut de la inceput. Daca in general sunt sceptica in ceea ce priveste melodiile nou aparute pe piata si am nevoie sa le ascult de mai multe ori pentru a ajunge sa le indragesc, cu melodiile lui David Guetta pot spune ca este intotdeauna dragoste de la prima...auditie. Fata de alte melodii care se incadreaza in acest stil, un amestec de house-pop-electro, ale lui imi incanta urechile de fiecare data cand se revarsa grabit din difuzoarele neincapatoare.

Mai este nevoie sa spun care sunt favoritele mele? "Love don't let me go", "When love takes over", "The world is mine", "Club can't even handle me right now", "Delirious", "Memories" si asa mai departe. "When love takes over" este mai deosebita pentru mine, ce-i drept, e o melodie de vara, optimista...

 [Sa ne amintim de vremurile din liceu, so 'don't let me go'...]

Stop chasing shadows, just enjoy the ride

With the moonlight to guide you

Feel the joy of being alive

The day that you stop running 

Is the day that you arrive.

 And the night that you got locked in

Was the time to decide

Stop chasing shadows

Just enjoy the ride. 

[ I will post the outcomings of the studio and the autumn photoshoot in the next couple of days :) ]

Lista

Carti bune citite recent

 - toata seria Melania Lupu de Rodica Ojog Brasoveanu

 - Colectionarul, John Fowles

 - Casa de la malul marii, Esther Freud

 - Proba de caracter. Sa intelegem esenta leadership-ului prin literatura, Joseph Badaracco
- My lover's lover, Maggie O'Farrell (citita mai demult, dar G-E-N-I-A-L-A) 

Filme vazute recent (traiasca Orange film :D )

 - Inception (l-am vazut de 3 ori!!!)

 - Step Up 3D

 - Cats and Dogs: The Revenge of Kitty Galore (waaay too funny)

 - Grown Ups 

 - Going the distance (pentru cei carora le plac comediile romantice)

Filme de vazut

 - Wall Street: Money Never Sleeps

 - Ces amours-la

 - The American

 - Marti, dupa Craciun 

 - Eat Pray Love (can't wait!!!!!!!!!!)

 - The Other Guys

 - The Social Network (mai ales)

 - Charlie St Cloud (Zac Efron...)

 - You Again

 - Dinner for Shmucks

 - Little Fockers (!!!)

 - Harry Potter and the Deathly Hollows

Film groaznic vazut recent: When in Rome (horrible...) 

Memories

I remember I used to love this song.

Still I love you endlessly

And in the end I'm alive...  

I could really use a wish right now...

Dupa ce am renuntat la toate site-urile de genul "hi5" si m-am deconectat frumusel si de pe messenger, ramanand doar cu profilul de facebook, twitter si tumblr, mi-am dat seama ca probabil ar trebui sa renunt la toate.

De ce? Pentru ca daca nu dau peste vreo poza veche a vreunui prieten cu care m-am certat acum multi ani, atunci cu siguranta vad persoane pe care nu ar trebui sa le vad in anumite ipostaze. De exemplu, am fost acum ceva timp la o conferinta la care am admirat cateva zeci de minute o fotografa geniala (in opinia mea, la momentul respectiv) care fotografia evenimentul pentru care mai apoi sa dau peste ea pe facebook si sa vad ca de fapt este prietena fratelui unei colege de-a mea. Whaaaaat? Sau poate mai vreti un exemplu. Un fotograf prieten cu un prieten de-al meu este de asemenea prieten cu o prietena de-a unui fost prieten. Again, whaaaaat? M-am saturat de jungla asta sociala in care toata lumea se cunoaste cu toata lumea. Si nu pentru ca as posta lucruri mult prea personale sau care sunt legate de anumite persoane, ci pentru ca pur si simplu am incercat sa-mi pastrez un cerc de prieteni pe care chiar ii cunosc. Sau sa cunosc persoane noi care sa nu fie in niciun fel legate de cele pe care le cunosc deja.

Imi place sa arat lumii ce citesc, ce filme am vazut in ultima vreme, ce poze am facut, la ce spectacole sau concerte am fost, ce impresie mi-au lasat, ce-aa vazut pe strada, ce sentimente imi trezesc anumite lucruri. Dar nimeni nu citeste si atat. Toata lumea comenteaza (ceea ce, intr-un fel, e bine, pentru ca primesc un feedback) si toata lumea imi spune a doua zi ce mult se bucura pentru realizarea mea. Despre care a aflat, evident, de pe facebook. Am incercat sa ma amagesc, sa cred ca pot sa-mi las viata personala, cu toate incurcaturile ei, deoparte, insa nu pot. Toata libertatea asta de exprimare ma sufoca, iar lipsa de curaj a oamenilor de a-mi spune in fata ceea ce le trece prin cap, si nu pe un site oarecare, ma scoate din minti.

Eu sunt eu. Sunt aceeasi si cand ma inchid in camera cu o ceasca de ceai, un roman de dragoste si Photoshop si cand povestesc entuziasmata ultimele noutati prietenilor mei sau unor oameni pe care abia i-am cunoscut si cand postez pe blog sau facebook sau twitter sau orice alta retea sociala si sunt aceeasi cand stau tacuta intr-un colt lasand un grup galagios de oameni sa vorbeasca, limitandu-ma la a-i observa. Pe ceilalti ii vad insa altfel pe net decat in realitate, Sunt constienta ca probabil e doar o impresie, dar asta vad, deci asta simt.

Nu vreau sa mai aud ca-mi spune cineva "I know you miss him, I read your blog. But it's been years, Mia..." sau "daca nu eram la serviciu atunci, te-as fi bantuit toata viata pentru ca nu mi-ai zis de eveniment [...] am vazut pe profilul tau..." sau "mi-e dor de tine" sau ca ma intreaba "de ce ai statusul it's complicated si nu altceva?". Vreau sa ma intrebe personal si vreau sa le spun ca nu e treaba lor sau ca imi pare rau sau orice alta reactie tipica mie si vreau sa le reprosez in fata faptul ca mint cand spun unele lucruri...

Oricum, ma mai gandesc. Poate la urma urmei n-o sa le sterg pe toate sau poate o s-o fac...still undecided.

B.o.B. feat. Hayley Williams [Paramore] - Airplanes

Hey hey hey hey hey!

Mama, put my guns in the ground

I can't shoot them anymore...

Feels like I'm knocking on heaven's door.

  Franta, esti acolo? Ma primesti? Mi-e dor de peisajele tale superbe, de vremea insorita, de fructele gustoase, de croissant-ele calde de la micul dejun, de trecatorii zambitori de pe strazi, de limba franceza, de modul atat de romantic in care toti pronunta cuvintele, de baietii cu ochi albastri si suras fatal oricarei fete, de agitatia continua din orase, de sapunurile cu arome care de acre mai dulci din magazinele de suveniruri, de crema de castane cu frisca si de friptura delicioasa de vita...

Thoughts on a piece of paper

Dupa trilul enervant al telefonului la ora 6 dimineata si socul cauzat de intunericul deprimant de pe strazi, a urmat o intalnire neasteptat de matinala cu...imnul Romaniei. Isi bate cineva joc de mine? Cu toate astea, mi-am amintit exact ceea ce-mi place in versurile lui, lucru pe care m-am chinuit sa-l exprim acum ceva vreme si nu mi-a iesit de nicio culoare:

...cu focul vostru-n vine,

"Viata-n libertate ori moarte!" striga toti. 

Simpla idee de libertate. Spunea Braveheart: "It's all for nothing if you don't have freedom."

Restul zilei deprimante si ploioase de toamna n-a adus decat nervi, tipete si urme de noroi pe blugii mei. Mi-e dor de vara, mi-e dor de serile calduroase si de plimbarile lungi pe strazile slab luminate, de gustul dulceag al fructelor prea coapte, de zgomotele vesele ale oamenilor din jurul meu, de saruturile furate la o petrecere oarecare, de atingeri calde si intamplatoare cu straini care zambesc frumos...Un singur lucru ma face insa sa zambesc, la plus belle chose que j'ai decouverte cet apres-midi. Et c'est quelque chose de francais, biensur :))

I'm a rockstar, baby

Lately been feeling like...

Feeling so good
Looking so bad

Rocking this skirt
Rocking this club

I'm a rockstar
Hey baby
I'm a rockstar
Hey baby

I never play the victim
Id rather be a stalker

 

I'm feeling gooooood

[Freedom is mine and I know how I feel! ]

Date: 17th September 2010
Location: Aviation Museum and Moara Assan, Obor, Bucharest (again)
Photo session with: Bro, Alina and Olivia

The team

Outcomings

Behind the scenes

You can find more photos from the shoot on my deviantArt profile and on my Flickr profile
and more backstage shots on my Facebook profile.


Michael Buble-Feeling good
Asculta mai multe audio diverse

Knockin' on heaven's door...pentru 2 ore si jumatate

I know how you feel inside I've
I've been there before
Something's changing inside you...

Am sa incep cu o marturisire: nu stiu decat vreo 6-7 melodii ale lor. Dar asta nu m-a impiedicat sa ma bucur cu adevarat de unul dintre cele mai bune show-uri pe care le-am vazut. 

Concertul Guns N' Roses la Bucuresti ar putea fi definit de urmatoarele lucruri: marea imbulzeala de la intrare, cele 2 ore de asteptare, lista imensa de melodii cantate, artificii + confetti si un show pe cinste. Desi circulau numeroase zvonuri cum ca Axl Rose va veni beat sau ca nu va veni deloc, trupa a sustinut un concert de nota 10. Aceeasi parere o au si fanii care s-au enervat inainte de aparitia pe scena a trupei, dar care s-au lasat dusi de val in lumea electrizanta a rock-ului in cele din urma.

Give me a whisper
And give me a sigh
Give me a kiss before you tell me goodbye...

De la "Chinese Democracy" de pe cel mai recent album pana la "Paradise City", trupa a facut un tur de forta prin intreaga discografie GnR: "November Rain", "Live and let die", "Sweet child o'mine", "Knockin' on heaven's door" etc. La cea din urma melodie mentionata, intreg publicul a izbucnit, incepand sa cante cu entuziasm versurile arhi-cunoscute.

And please remember that I never lied
And please remember how I felt inside now, honey...

"Don't cry" este preferata mea dintre toate melodiile trupei. Imi aminteste de o persoana apropiata din liceu, care parca ar fi stiut ca trebuie sa ma convinga sa o ascult pentru prima oara. Fie ca a fost intr-adevar destinul, fie ca e doar o coincidenta, a ramas melodia care ma scoate din orice bucluc (sentimental, evident) si melodia care mi se potriveste ca o manusa.

You got to make it your own way
But you'll be alright now, sugar
You'll feel better tomorrow
Come the morning light now, baby

And don't you cry tonight
There's a heaven above you, baby...

Alors on danse

My reality these days:

Qui dit étude dit travail.

Qui dit argent dit dépenses.

Qui dit Amour dit les gosses,

Dit toujours et dit divorce.

  Qui dit proches te dis deuils car les problèmes ne viennent pas seul.

Alors on sort pour oublier tous les problèmes.

Alors on danse…

Stromae - Alors on danse

We gon' light it up like it's dynamite!

The most entertaining photoshoot ever!

Date: 6th September 2010

Location: Moara Assan, Obor, Bucharest

Photo session with: Tudor (my bro), Alina, Olivia, Bianca, Alex, Ioana

The setting:

The dream team:

Outcomings:

[I DO NOT smoke! It was only for the photoshoot]

Behind the scenes:

You can find more photos from the shoot on my deviantArt profile and on my Flickr profile

and more backstage shots on my Facebook profile.

Taio Cruz - Dynamite