Stiu ca atunci cand voi ajunge in sala, imi voi inchide telefonul, ma voi deconecta complet, ma voi cufunda in scaunul moale, imi voi sprijini capul de spatar si voi astepta cuminte inceputul spectacolului. Pret de 2-3 ore imi permit doar sa observ viata (altora), fara a fi eu implicata in actiunea prezentata. Este o mare usurare pentru mine sa merg intr-un astfel de loc, un mic paradis...Nu ca nu mi-ar placea sa-mi traiesc viata din plin, cu lucrurile ei bune si rele, insa, in orasul asta, simt uneori nevoia sa asist doar la ceea ce se intampla. Toata aglomeratia indiferenta a orasului ma sufoca uneori, iar frigul iernii ma face sa ma simt si mai speriata...
Sometimes I think I'm the only cab on the road...
No comments:
Post a Comment