Astazi a fost una dintre acele zile care iti schimba total perceptia asupra vietii. Am vazut "Inception", unul dintre cele mai bune filme de anul acesta. Poate mai bun chiar decat "Shutter Island". Pe langa povestea bine impletita, regia de exceptie, distributia deosebit de potrivita si efectele speciale, invataturile si sfaturile transmise la un nivel la fel de profund ca cel la care ajung personajele sunt cu mult mai reusite decat clichees cu care ne-am obisnuit in filmele hollywoodiene.
Filmul ne atrage atentia ca ne putem controla viata, ne putem croi viitorul si suntem pe deplin arhitectii existentei noastre. Fiecare lucru nou, fiecare modificare pe care o aducem mediului nostru genereaza reactii, asa cum reiese si din film. Actiunea se desfasoara la un ritm destul de alert; pentru a intelege cu adevarat tot ceea ce se intampla, filmul are nevoie de un maxim de atentie si concentrare. Dar daca reusiti sa il parcurgeti scena cu scena, garantez ca este mind-blowing, reality-shattering. Si odata cu secundele de final, va veti intreba: Existenta noastra este reala sau doar un vis? Intrebarea, ca si sfarsitul filmului, ramane deschisa, fiecare dintre noi urmand sa raspunda in felul sau. M-a facut sa ma intreb daca ai fost cu adevarat acolo astazi sau ai fost doar o proiectie dintr-un vis al meu....
Leonardo di Caprio face din nou un rol extraordinar, iar Marillon Cotillard este din nou o lady in adevaratul sens al cuvantului, interpretarea ei fiind una exceptionala. Povestea lor de dragoste umanizeaza aventura continua in care sunt implicati cu totii. N-as vrea sa dau alte detalii legate de firul povestii pentru ca este mult prea interesanta, captivanta si bogata in elemente de suspans pentru a fi descrisa pe un blog. Sarcina voastra este sa-l vizionati si sa incercati sa transpuneti ideile pozitive din film chiar in propria existenta. Este un film care merita cu adevarat vazut si nu in fata unui ecran minuscul de calculator, ci intr-un cinematograf, pentru a fi cu adevarat savurat.
Cu siguranta "Magic FM. Muzica pentru o piele fina."
Povestea este urmatoarea: "Postul de radio Magic Fm difuzeaza un sunet de o frecventa insuportabila pentru tantari. Pentru prima data in Romania, un post de radio indeparteaza tantarii!" [Sursa: magicfm.ro]
Este un subiect controversat. Unii spun ca este adevarat si eficient in timp ce altii neaga cu inversunare orice urma de realitate in afirmatiile postului de radio.
Cu toate acestea, pe mine m-a atras. [Poate pentru ca urasc din rasputeri tantarii. Sau poate pentru ca muzica este cu adevarat buna.]
Am asteptat toti cu sufletul la gura sa inceapa. Am vazut cu totii primele minute din ceea ce s-a vrut a fi unul dintre cele mai importante evenimente ale anului. Am asistat, de asemenea si la sfarsitul istoric.
In ciuda tuturor asteptarilor si entuziasmului creat in jurul sau, Campionatul Mondial de Fotbal 2010 n-a impresionat. Sau cel putin nu pe mine. La inceput am fost de-a dreptul scoasa din minti din cauza vuvuzelelor, insa m-am obisnuit cu fiecare partida. Nu si alte sute de mii de fani ai fotbalului care au creat pagini speciale pe bine-cunoscutul site Facebook impotriva acestor obiecte simbolice.
A fost creata o minge speciala pentru acest campionat, Jabulani. Cea mai rotunda minge din istorie, s-a spus, pentru a se inscrie cat mai multe goluri. Cu toate acestea, golurile inscrise au fost destul de putine, lucru care a enervat multa lume. Printre cele mai frumoase goluri se numara cel al lui Tevez din partida Argentina-Mexic, cel al lui Robben din partida Olanda-Slovacia (ambele dispute din optimile de finala), golurile fantastice ale lui Villa, atacantul Spaniei si bineinteles, cele ale lui Forlan, cu precadere cel inscris impotriva Germaniei din finala mica.
Am vazut echipe foarte bine inchegate, precum Germania si Spania, dar si echipe care au fost eliminate inca din prima etapa pe buna dreptate: fosta campioana mondiala din 2006, Italia si invinsa din acelasi an, Franta. Dezamagirile nu s-au inregistrat numai in cadrul jucatorilor, ci si pe bancile tehnice. Maradona, regele fotbalului, a fost infrant ca antrenor, desi toata lumea se astepta sa isi duca echipa pana in finala campionatului, asa cum a facut ca jucator. Argentina a parasit concursul in sferturile de finala. Cel mai iubit fotbalist al lumii si-a luat ramas bun cu lacrimi in ochi, iar omologul sau brazilian, Dunga a demisionat.
Spectacol a fost, ce-i drept, mai ales la nivelul echipelor care n-au pornit ca favorite. Cand vine vorba de meciurile mult asteptate, am vazut minute in sir in care jucatorii au tras de timp, avand asigurata calificarea in optimi sau victoria. Au fost si momente penibile. Meciul Spania-Paraguay: ambele echipe au obtinut cate un penalty la interval de 2 minute...pe care le-au ratat. Ultima speranta a Africii, continentul-gazda al campionatului, s-a stins odata cu eliminarea din sferturile de finala a Ghanei. Sa ne amintim de imensa ratare a lui Gyan de la 11 metri...
In final, s-a dovedit a fi o finala europeana, mai mult decat mondiala, disputa suprema dandu-se intre Olanda si Spania. Singura echipa din afara batranului continent a fost Uruguay, infranta de Germania in finala mica. Marea castigatoare si detinatoarea curenta a trofeului este Spania. Asa cum a prezis Paul.
Cine e Paul?
O caracatita.
Ce face el?
Pai, a inceput prin a prezice rezultatele Germaniei si a fost utilizata si pentru stabilirea marii castigatoare.
Si a prezis corect?
Eu ma indoiesc ca o caracatita poate prezice ceva, insa, da, a ghicit. De fiecare data. Si toti oamenii maturi din aceasta lume au ascultat-o...[no comment, pentru ca as fi prea rautacioasa]
In concluzie, am avut un mega-mediatizat eveniment de fotbal, vizionat de oameni din toate colturile lumii in case, in terase si baruri, pe strazi. Un campionat cu o securitate indoielnica (a se vedea incidentul cu fanul care a reusit sa patrunda in vestiarul echipei engleze), cu un arbitraj la fel de indoielnic si cu o finala urmarita de 1 miliard de oameni, fara a-i pune la socoteala pe cei din baruri, de pe strazi sau care au vizionat-o pe Internet sau pe telefonul mobil. Imaginati-va! 1 miliard de oameni!
A fost o perioada de neuitat pentru multi, eu cel putin i-am dedicat o luna intreaga. O luna intreaga in care m-am deconectat de orice altceva (familie, prieteni etc...care mi-au reprosat-o, evident). Am tinut cu Germania pana in ultimele clipe si am inchis ochii inlacrimati cand am auzit fluierul de final. Dar mi-a placut. Aici imi iau ramas bun de la acest Campionat Mondial si astept cu nerabdare urmatoarea editie care va avea loc in 2014 in Brazilia.
Anything I say right now is meaningless. All my words fade dramatically compared to Steven Tyler's amazing performance at Zone Arena. The show was breathtaking and what I loved most about it was the way people screamed out the lyrics of Aerosmith's most famous songs. It really felt like singing along with Steven, like being there on the stage with him, being part of his show.
I loved his outfit and I have no idea why, I loved his voice though I've never been a rock fan, I loved the way he held his scarf-strangled microphone, the way he played the harmonica, the way he said "Joe fuckin' Perry", the way he moved around the stage as if he were the most free man on this planet, the way he lived his music to the very last note. And the songs...oh, the songs! It was unbelievably sweet to hear him performing live the songs I had listened to over and over for so many years. It reminded me of childhood, of scattered lyrics in my mind, of all the good memories I have made while listening to these melodies.
And here I stop rambling and let you listen to the real thing. Because it was indeed the real thing.
Cand toata lumea era cuprinsa de febra Farmville, eu am sustinut cu tarie ca este un joc stupid. De strategie, dar stupid. Tin minte ca nu mi-a placut grafica, nu m-a incantat faptul ca daca nu-mi culeg capsunile in cateva ore, acestea se strica. Pana la urma, daca as avea o ferma reala si din asta mi-as castiga existenta, totul mi s-ar parea in regula. Dar uite ca nu am si in niciun caz nu am ajuns sa-mi traiesc viata pe un site, ingrijind niste animale virtuale.
Cu toate acestea, am descoperit Cafe World si mi-am dat seama ca merita jucat. O sa ma intrebati de ce, care este diferenta dintre cele 2 jocuri? In primul rand, grafica este mult mai buna, jocul pare mai uman, mai haios, iar mancarurile imi lasa gura apa. In al doilea rand, este un fel de a-mi indeplini o dorinta din copilarie. Intotdeauna mi-am dorit sa am un restaurant al meu, desi abilitatile mele culinare lasa mult de dorit. Si desi acesta nu-mi aduce niciun profit real si realizez ca este o pierdere de vreme (cateva zeci de minute zilnic), ma face sa zambesc. Imi face placere sa-mi decorez restaurantul si sa-mi aleg cu grija felurile de mancare. In cazul in care nu am timp sa ma conectez la Internet pentru a servi mancarea, nu-mi fac griji, pot fi plecata chiar zile intregi, mancarea va fi salvata de prietenii mei. Si cu asta am spus tot.
Si daca asta ma face o ipocrita, then so be it. Intre timp, eu am sa ma delectez cu prepararea unor mancaruri delicioase in micul meu restaurant :)
Povestea: Pentru a-si astampara setea cu Pepsi, bine-cunoscutii jucatori de fotbal trebuie sa joace impotriva unor tineri africani. Nimic mai simplu, veti spune. Dar nu este asa. Africanii isi dovedesc la fiecare pas creativitatea, de la formarea unui teren de fotbal alcatuit din oameni pana la castigarea partidei prin inversarea portilor. Intreg jocul este presarat cu obstacole menite sa impiedice starurile sa castige. In final, tinerii africani isi sarbatoresc victoria alaturi de cei 5 jucatori profesionisti, savurand cu drag Pepsi.
In spatele acestei campanii se afla ideea de unitate, de inventivitate si de sprijin pentru dezvoltarea tinerilor. Protagonistii nu au fost selectati intamplator, ei fiind activ implicati in diferite programe umanitare.
Creatorii campaniei se pot declara multumiti, clipul este revitalizant, incurajator si amuzant in acelasi timp. Parca nu te poti abtine cand il vezi pe cel mai bun jucator din lume, Lionel Messi, lovindu-se de o creanga a unui copac si ramanand in afara terenului. De asemenea, creativitatea africanilor se dovedeste a fi nemarginita cand, in urma unui sut puternic al lui Drogba, mingea care trebuia sa ajunga in poarta africanilor ajunge de fapt propria lor poarta. Cum este posibil acest lucru? Simplu, oamenii care formau marginea terenului se deplaseaza pana cand jumatatile de teren se inverseaza, iar cei 5 "magnifici" privesc uimiti cum tocmai au fost invinsi de catre niste copii din Africa. Si toate astea prin puterea mintii, mai mult decat prin abilitatile fotbalistice ale acestora.
Si la final v-as recomanda cu mare caldura un film exceptional care prezinta o mica parte din viata din Africa, "Invictus".
Give me freedom Give me fire Give me reason Take me higher
Uneori inchid ochii. Si vad oameni care zambesc alaturi de oameni care se intristeaza. Vad mii de culori care imi distrag atentia, le vad indepartandu-se si combinandu-se in cel mai curios mod, alcatuind un tablou minunat, lumea. Imi amintesc de zilele copilariei cand invatam la scoala cum sa pictam un tablou utilizand metoda juxtapunerii. Parca ar fi incercat un copil sa picteze lumea, utilizand culorile tuturor steagurilor de pe glob, asa-mi pare.
See the champions Take the field now Unify us Make us feel proud
Aud glasuri de oameni: unii striga entuziasmati, altii parca scancesc. Dar impreuna, vocile lor formeaza un cor armonios care intoneaza un cantec de libertate, de fericire, de pasiune. Aud franturi de melodii, aud versuri celebre, aud imnuri inaltatoare.
En las calles muchas manos
Levantadas, celebrando
Una fiesta sin descanzo
Los paises como hermanos
Toti cei pe care ii vad danseaza. Fiecare in stilul lui, fiecare in ritmul lui, fiecare cu miscarile lui. Si ghiciti ce? Toate sunt la fel de originale. Cand dansezi, totul in jurul tau parca iti apartine. Este o activitate care arata ca oamenii sunt liberi, ca au sentimente si ca adora sa le exprime, ca traiesc intens, ca sunt veseli si mai presus de toate ca au o personalitate a lor. Sunt toti diferiti, ii vad atat de clar...de la tricourile colorate pe care le poarta, la cuvintele pe care le rostesc, fiecare in limba sa materna. Ii diferentiaza culoarea pielii, culoarea parului, gesturile pe care le fac, felul in care vorbesc, felul in care se misca si felul in care reactioneaza la stimulii din mediul inconjurator. Dar ii unesc pasiunea, credinta si mai ales spectacolul care se desfasoara sub ochii lor, cel pentru care au venit cu inima deschisa.
Canta y une tu voz
Grita fuerte que te escuche el sol
El partido ya va comenzar
Todos juntos vamos a ganar
Odata la 4 ani, lumea intreaga este a lor si ei aleg s-o coloreze asa cum isi doresc. Odata la 4 ani, toti traiesc cu sufletul la gura. Odata la 4 ani, pasiunea pentru fotbal uneste oamenii, desi competitia ar trebui sa-i dezbine.
Let's rejoice in the beautiful game, And together at the end of the day. We all say:
Unidos!
Seremos grandes,
Seremos fuertes
Somos un pueblo
Bandera de libertad
Que viene y que va...
Cand deschid ochii, vad doar un clip de pe youtube care prezinta ceea ce va fi peste mai putin de o luna: un campionat incendiar, suporteri infocati, o lume multicolora, oameni care danseaza, care se bucura, care canta, o pasiune mai presus de orice conflict: fotbalul.
Campionatul Mondial de Fotbal 2010.
["Pasiunea oamenilor din intreaga lume pentru fotbal este fara egal" Muhtar Kent]
